Spovedanie la Tanacu

Published by admin on 16/07/2023

de Tatiana Niculescu Bran, regia Andrei Șerban

Proiect realizat în coproducție cu Institutul Cultural Român, în cadrul Academiei Itinerante Andrei Șerban (o inițiativă a ICR New York)

Prima serie de reprezentații: 12-16 mai 2008
A doua serie de reprezentații: 2-4 iulie 2008

Distribuția

Preotul Corogeanu: Cristian Grosu
Irina Cornici: Andrea Tokai şi Ramona Dumitrean
Fratele Irinei, Duhovnicul: Ionuţ Caras
Chiţa: Florentina Ţilea
Doctorul, jurnalist: Cătălin Herlo
Episcopul, jurnalist: Richard Balint
Poliţistul: Relu Poalelungi
Asistentă medicală, călugăriţă: Nicoleta Lefter
Călugăriţe: Csilla Albert, Cristina Holtzli, Mara Opriş
Povestitoarea: Tatiana Niculescu Bran

Regia: Andrei Șerban
Elemente de scenografie: Oana Lazăr
Filmări documentare: Mirel Bran

Turnee și festivaluri

Festivalul de Piese Plăcute și Neplăcute, ediția XV, Lodz, Polonia, 18, 19 martie 2009
Turneu la Paris, 19 și 20 decembrie 2008
Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa, București 3 noiembrie 2008
Festivalul de Dramaturgie Românească, Timișoara, 7 octombrie 2008
Turneu la Iași, 6 iulie 2008

Premii

Ramona Dumitrean și Andrea Tokai – Premiul pentru Cea mai bună Actriță la Festivalul de Piese Plăcute și Neplăcute de la Lodz, Polonia 2009
Ramona Dumitrean și Andrea Tokai – Premiul pentru Cea mai bună interpretare feminină la Festivalul de Dramaturgie Românească, Timișoara 2008

Extrase de presă

Pornind de la faptele reconstituite în Spovedanie la Tanacu, Șerban a creat nu o „simplă“ punere în scenă, ci o dramă-mister, un eveniment de comuniune existențială între actorii care joacă o dramă-religioasă- cu-subiect-biblic-în-context modern și publicul care asistă la piesă cu sentimentul că participă la misterul vieții, extazului, mizeriei, nebuniei și morții. Impactul e foarte puternic. Setea de adevăr care a stat la originea investigației Tatianei Niculescu Bran, și care a dat o superbă carte, este transfigurată de Andrei Șerban printr-o montare extraordinară, în care copleșitoare este îmbinarea extrem de fină între luciditatea necruțătoare a reconstituirii stărilor sufletești, compasiunea plină de reculegere pentru cei rătăciți și cei morți și respectul adânc față de toți actorii nenorocirii de la Tanacu. O lecție de adevăr, oferită printr-o lecție de iubire, care se reculege acceptând, așa cum se smerește judecând.

Horia Roman Patapievici – Evenimentul zilei

Dacă teatru documentar înseamnă un spectacol pluridimensional, cu realități asamblate din unghiuri multiple, cu puncte de vedere diferite, cu situații diverse și nenumărate perspective în jurul cazului, atunci i-a reușit pe deplin. Andrei Șerban introduce un element de surprinzătoare onestitate, relevant pentru distincția realitate-articulațiile artefactului: pe fundal, în video, își fac tot timpul apariția personajele reale. Așezate în consecuție, toate aceste detalii aleSpovedaniei… reconstruiesc, prin lupă polimorfă, un Tanacu cărnos și rotund, de sub forța căruia spectatorului îi va fi imposibil să se sustragă.

Cristina Rusiecki – Cultura

Ce este, de fapt, spectacolul lui Andrei Șerban? Este, în primul rând, o subtilă încercare de investigare artistică a unui caz care nu va putea niciodată fi soluționat doar pe calea justiției. Și mai este o sublimă încercare de a descoperi adâncimile de nedescifrat ale omului prins în vârtejul pe care Dumnezeu îl deschide uneori și în fața celor aleși, și în fața celorlalți. Discret și subtil, regizorul se strecoară printre cuvinte și cântări, aducând în scenă doar câteva momente ale vieții de mănăstire, atinge corzile doar atât cât să vibreze o clipă și apoi să încerce singure să răstoarne munți în interior.

Monica Andronescu – Ziua

Indiferent de cât de implicat sau neimplicat emoțional ar fi fost cineva în evenimente, de cât de multe ar fi știut ori înțeles, chiar dincolo de cele răzbătute dinspre zona media, jocul actoricesc te absoarbe, te zguduie sufletește, te conduce în miezul dramelor trăite de personaje. Reușindu-se într-un mod cu totul spectaculos evitarea empatizării cu vreunul dintre personaje, punerea în scenă capătă un aer deosebit de realist. Ca și în viața reală, când de multe ori linia dintre bine si rău, corect și incorect, intenția bună și fapta rea e foarte subțire sau oscilantă, și în piesa lui Andrei Șerban e foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să decizi cine a greșit cel mai mult. Regia spectacolului predispune la reflecție cumpătată, la analiza nepătimașă. E un exercițiu de discernământ și de adâncă vizare a lucrurilor.

Diac. Nicolae Pascal – Ziarul Lumina

Spectacolul lui Șerban are un ritm drăcesc, fără prea multe momente de respiro. Scenele se îmbină cu un incredibil firesc, dintr-o replică, dintr-o schimbare de perspectivă, actorii coboară în public, aducând teatrul în zonele existenței noastre cotidiene, însă păstrându-l, totodată, în proximitatea nuanțelor de tragedie antică. Proiecțiile video – fragmente dintr-un film documentar cu declarații-interviuri ale celor implicați în cazul „Tanacu”, sunt dublate scenic, în oglindă, de actori, producându-se senzația unei răscolitoare autenticități. Totul e viu, totul e imediat, totul e inevitabil.

Călin Ciobotari – Flacăra Iașului

A fost foarte emoționant – cum actorii se dăruiesc – ce energie adevărată și generozitate – ce istorie sumbră – ce viață – imaginile filmate au fost și ele foarte utile – adevărul iese la lumină – și ca în orice spectacol bun simțim înțelegere pentru ambele părți – foarte important. Bravo și felicitări tuturor pentru o seară foarte frumoasă!

Peter Brook – Paris 2008