1860 – 1945

Procesul de modernizare a Căii Victoriei a afectat și proprietatea Lahovary. În locul rezidenței de lux – devenită caducă, terenul a fost utilizat pentru noi funcțiuni. Casa Ghica a fost închiriată pentru instituții sau comerț: Clubul tinerimii, Partidul Național de peste Carpați, Societatea Mercur, berărie și bodegă importantă etc.
O intervenție mai importantă a fost vânzarea (sau închirierea) a două parcele de pe latura de nord unde a fost construit, către Calea Victoriei, un imobil în care are sediul, în perioada interbelică, celebra gazetă L’Independance Roumaine (la al cărui etaj au avut loc reprezentațiile lui Lumière) și magazinul de muzică Orfeu.
Restructurarea majoră a proprietății s-a produs la începutul sec. XX. Din inițiativa lui Emil Lahovary, arhitectul Grigore Cerchez a conceput un ansamblu arhitectural de anvergură: Teatrul Comedia situat pe latura dinspre str. Academiei, dar cu fațada orientată către Calea Victoriei, flancat de două corpuri laterale, către nord magazine și apartamente și către sud, Hotel Majestic. Teatrul a fost inaugurat pe 25 decembrie 1911 urmat de aripile laterale independente – Hotel Majestic și corpul nordic cu apartamente și magazine, configurând astfel cele două pasaje.
Teatrul a suferit unele transformări către jumătatea secolului, amplificarea sălii, înălțarea scenei și introducerea unor corpuri de legătură cu aripile laterale – anexe ale scenei – peste cele două pasaje.
Bombardamentele din 1945 au afectat atât teatrul, cât și corpurile laterale, în special cel nordic care a fost parțial refăcut.

1947 – 2002

Până în anii 60 ansamblul și-a păstrat integritatea fizică, însă cu schimbarea funcțiunilor. Fosta casă a fost transformată în librăria Cartea Rusă, iar Hotel Majestic a fost scos din funcțiune.
În anii 70, într-o campanie de renovare a fostelor hoteluri, Hotel Majestic și-a recăpătat funcțiunea originară.
În anul 1974 Sala Comedia a Teatrului Național devine Sala Majestic a Teatrului Giulești, teatru care în anul 1990 își schimbă denumirea în Teatrul Odeon.
În anii 80 a fost construit un imobil către Calea Victoriei, pe locul rămas gol prin demolări pe latura de nord și s-a amenajat alveola creată în fața teatrului.
În anul 2002 clădirea Teatrului Odeon este renovată aproape în întregime. S-a refăcut podeaua scenei, scaunele din sală au fost schimbate, tencuiala pereților interiori a fost dată jos până la stucatură și refăcută. A fost reparat sistemul tehnic de glisare al tavanului. Au fost refăcute scările interioare și exterioare cu piatră din cariera Vratza (Bulgaria).

Istoricul Teatrului

Teatrul ODEON, unul dintre cele mai reprezentative teatre din București, a fost fondat în 1946, sub numele de Teatrul Muncitoresc CFR Giulești. Se află în locaţia actuală din centrul Bucureştiului din 1974, într-o superbă clădire monument istoric, căreia i-am serbat centenarul în 2011. Sala Majestic este una dintre cele mai elegante săli de teatru din Bucureşti şi una din puținele din Europa cu tavan glisant. În anul 1990 Teatrul Giuleşti îşi schimbă numele în Teatrul Odeon.

Teatrul ODEON este un teatru de repertoriu, subvenționat de Primăria Municipiului București, cu o echipă stabilă de 35 de actori, 2 regizori și un scenograf. Sala Majestic are o scenă à l’italienne și o capacitate a sălii de 300 de locuri.

De-a lungul timpului spectacolele teatrului au participat la numeroase turnee și festivaluri internaționale: la Roma (Italia) cu spectacolele Meșterul Manole de Lucian Blaga și Măsură pentru măsură de W. Shakespeare (1973), dar și în URSS, în același an, alături de spectacolul Casa care a fugit pe ușă de Petru Vintilă, toate în regia lui Dinu Cernescu, la Arezzo (Italia) cu spectacolul Năpasta de I.L. Caragiale, regia Alexa Visarion (1979), în Marea Britanie cu spectacolul Richard III de Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu (1994), la Bratislava, Slovacia cu spectacolul Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, regia Dinu Cernescu (1996), la Oldenburg, Germania (1996) cu La Țigănci, regia Alexander Hausvater, la Berlin (1999) și Hanovra (2000) cu spectacolul Saragosa – 66 de zile după Jan Potocki, regia Alexandru Dabija (1999), la Cairo, Egipt, cu spectacolul Teatru seminar după Petre Țuțea, regia Dragoș Galgoțiu, la Berlin cu spectacolul Frații de Sebastian Barry, regia Alexandru Dabija (2001), în Canada cu spectacolul Cumetrele de Michel Tremblay, regia Petre Bokor (2001).

În 2003 De ce fierbe copilul în mămăligă după Aglaja Veteranyi, regia Radu Afrim, a participat la Journees Theatrales de Carthage, în Tunisia, iar în 2004 la Bienala de la Wiesbaden, Germania. În 2006, joi.megaJoy a fost prezentat în Ungaria, la Budapesta și Debrecen, iar Portretul lui Dorian Gray la Bruxelles, Belgia, iar în 2007, Un tango mas a fost invitat la Ierusalim, în cadrul Târgului Internațional de Carte, la Budapesta, la Bassano del Grappa (Italia), în cadrul Festivalului OperaEstate Festival Veneto, iar în 2008 la Madrid cu ocazia Săptămânii Teatrului Românesc. Tot în 2007, Ionesco – cinci piese scurte a fost prezentat la Paris la Theatre de La Huchette, iar Block Bach la Praga și Paris, în 2008 la Bruxelles și Atena, în 2010 la Poznan, Polonia, iar în 2011 la Berlin. În anul 2008, Șefele a fost prezentat la Madrid în cadrul Săptămânii Teatrului Românesc, Hamletmachine a fost invitat la Festivalul Internațional Shakespeare, Gdansk (Polonia), E doar sfârșitul lumii a fost invitat la Rennes, Franța în cadrul Festivalului Internațional de Teatru „Mettre en scene”, iar Spovedanie la Tanacu a fost prezentat la Paris, la sediul Ambasadei României. În anul 2009, același spectacol a fost invitat la Lodz (Polonia), în cadrul Festivalului Internațional al Pieselor Plăcute și Neplăcute.

În 2012 spectacolul Blifat a fost prezentat la Festivalul Întâlnirile Teatrului European “Străini apropiaţi” din Poznan (Polonia). Începând din 2012 până în 2016, Teatrul Odeon a fost invitat anual la Atelierul European de Teatru de la Ruse (Bulgaria) cu spectacolele Pyramus&Thisbe 4 You, Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită, Natură moartă cu nepot obez, Șefele și Când timpul nu se mișcă. În 2014 Pyramus&Thisbe 4 You și Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită au fost prezentate la Sofia (Bulgaria), iar Șefele la Festivalul Internațional de Teatru de la Plovdiv (Bulgaria). În perioada 2013 – 2016 spectacolul Tipografic majuscul a fost invitat la festivalurile internaționale de teatru de la Nitra, Bratislava (Slovacia), Atena (Grecia), Dresda (Germania), Praga (Cehia), Lublin, Cracovia (Polonia), Budapesta (Ungaria), Florența (Italia). În 2016 spectacolul De vânzare/ For Sale a făcut parte, alături de Contra democrației, din selecția Festivalului “Una Mirada al mundo” de la Madrid (Spania), iar în 2017 a fost prezentat la Festivalul TAC de la Valladolid (Spania).

Teatrul și spectacolele sale au obținut în: 1979 – Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Internațional de Teatru de la Arezzo, 1991 și 1992 – Premiul de Excelență, 1993 – Teatrul Anului, 1994 – Premiul pentru cel mai bun spectacol în cadrul Festivalului Național de Teatru, 1995 – Premiul pentru cel mai bun spectacol în cadrul Festivalului Comediei Românești, în 2015 – Premiul Uniter pentru cel mai bun spectacol. În ultimii ani artiștii teatrului au fost distinși cu numeroase premii la festivalurile de teatru de la Piatra Neamț, Brașov, Galați, Timișoara și Premii UNITER.

Deoarece unul dintre scopurile teatrului este și formarea tinerilor spectatori, se organizează săptămânal vizite ale teatrului urmate de jocuri teatrale pentru copii și tineri, în cadrul programului TEATRUL ȘI ȘCOALA.

Începând cu anul 2001, teatrul prezintă programul de SPECTACOLE LECTURĂ pe texte românești și internaționale din dramaturgia contemporană, urmate de discuții cu publicul.

În stagiunea 2001-2002 a debutat programul DANS LA ODEON, coordonat de coregraful Răzvan Mazilu, sub forma unor Gale Extraordinare desfășurate lunar. Datorită afluenței mari a publicului și a reacțiilor entuziaste a mass-media, acest proiect a continuat în stagiunea 2003-2004 cu trei premiere, fiind urmate de Portretul lui Dorian Gray după Oscar Wilde, regia Dragoș Galgoțiu. În perioada 2006 – 2008, programul a continuat cu premierele Un tango Mas, Block Bach, în regia lui Alexandru Dabija, Umbre de lumină, Depeche Dance, Șaraiman.

Tot în stagiunea 2001-2002 a fost lansat proiectul TINERI REGIZORI, TEXTE CONTEMPORANE, destinat studenților sau tinerilor absolvenți ai academiilor de artă. În urma concursului, au fost realizate spectacole care au intrat în repertoriul curent: Alchimistul după romanul omonim al lui Paulo Coelho, regia Anca Maria Colțeanu, norway.today de Igor Bauersima, regia Andreea Vălean, Genocid sau Ficatul meu e fără rost de Werner Schwab, regia Sorin Militaru, Marisol de Jose Rivera, regia Alexandru Berceanu și Morți și vii de Ștefan Caraman, regia Ana Mărgineanu. În 2003 proiectul a continuat cu spectacolul De ce fierbe copilul în mămăligă după Aglaja Veteranyi, regia lui Radu Afrim, iar în 2004 cu spectacolul Chip de foc de Marius von Mayenburg, regia Felix Alexa. În 2009 concursul de proiecte a fost relansat, iar câștigătorii au fost Mariana Cămărășan și Alexandra Penciuc cu textul Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva de Jonas Gardell și Alexandru Mihail cu piesa Blifat de Gabriel Pintilei. Ediția a treia a concursului a avut loc în 2015, iar câștigătorii au fost Horia Suru cu proiectul Refugiul de Jennifer Haley și Vladimir Anton cu piesa lui Donald Margulies – Când timpul nu se mișcă.

În mai 2006, Teatrul Odeon a inițiat programul ARTE (American – Roumanian Theatre Exchange) în parteneriat cu Lark Play Development Center din New York. ARTE constă într-un schimb teatral între dramaturgii din România și Statele Unite, oferind posibilitatea acestora de a-și îmbunătăți calitatea pieselor și a traducerilor prin participarea la sesiuni comune de lucru, ateliere, întâlniri și rezidențe desfășurate la Teatrul Odeon și Teatrul Lark. În cadrul acestui program au fost realizate mai multe spectacole lectură, în prezența autorilor americani și două producții – Sunt propria mea soție de Doug Wright și Pentru că pot de Arthur Kopit.

Tot în 2006 a fost lansat un nou program internațional, ODEON.ART, dedicat culturii și artei unei țări din spațiul european, care a debutat în același an cu Săptămâna Teatrului Maghiar și a continuat cu Săptămâna Teatrului Ceh, iar în 2008, Săptămâna Culturii Olandeze și Zilele Teatrului Polonez. În 2009 s-au desfășurat Zilele Culturii Israeliene, în 2012 Zilele Culturii Japoneze, în 2013 Zilele Culturii Bulgare, iar în 2017 Zilele Culturii Bieloruse.

Pe 23 septembrie 2010 s-a redeschis după 62 de ani, Sala Studio de la subsolul teatrului cu premiera Blifat de Gabriel Pintilei. Odeon Studio este o sală flexibilă și multifuncțională, podeaua formată din platforme modulare permițând organizarea spațiului de joc și amplasarea publicului în diverse variante, cu o capacitate de aproximativ 100 de locuri.

Din anul 2012 Teatrul Odeon a devenit partener al proiectului european FABULAMUNDI. PLAYWRITING EUROPE, mai întâi în ediția pilot, iar în 2013-2014 în prima ediție finanțată prin programul Cultura 2007-2013 al Uniunii Europene. În 2015-2016 am participat la ediția a doua finanțată de Uniunea Europeană. În cadrul proiectului dedicat dramaturgiei europene contemporane, Teatrul Odeon a realizat opt traduceri și spectacole lectură, în prezența autorilor și producția Kepler-438b de Guilllem Clua. În 2017 proiectul a fost din nou ales câștigător, pentru a treia oară, o ediție ce se va desfășura până în 2020, un proiect de scară mare alături de parteneri din zece țări europene și co-finanțat prin Programul Europa Creativă al Uniunii Europene.

În noiembrie 2016 am serbat 70 de ani de la înființarea teatrului, ocazie cu care am editat și un volum aniversar – Odeon 70. Aventură istoric-omagială de Miruna Runcan.

În 2017 a fost renovat exteriorul teatrului și s-au reconstituit elementele decorative de pe fațadă, după modelul celor originale de la inaugurarea clădirii din 1911.