după “Profesorul Unrat” de Heinrich Mann, regia Răzvan Mazilu
Profesorul Emanuel Raat: Florin Zamfirescu
Lohmann, elev: Leonid Doni
Von Ertzum, elev: Ioan Batinaş
Kieselack, elev: Dimitrii Bogomaz
Trupa de la Îngerul albastru
Rosa Fröhlich, zisă Lola Lola: Maia Morgenstern
Guste: Jeanine Stavarache
Kiepert: Mircea Constantinescu
Helga: Cătălina Mustaţă
Clown-ul mut: George Călin
Regia: Răzvan Mazilu
Scenografia: Irina Solomon și Dragoș Buhagiar
Muzica: Friedrich Hollander
Textele cântecelor: Robert Liebmann și Friedrich Hollander
Adaptarea muzicală: Petru Mărgineanu
Data premierei: 30 martie 2001
Cuvintele nu pot descrie o imagine în film, cuvintele nu pot descrie o imagine. Azi Îngerul Albastru este folosit pentru a descrie cluburi de noapte, escadroane, și re-make-uri; până să dau acest titlu filmului, el nu a existat.
Sternberg a schimbat finalul romanului lui Heinrich Mann dintr-o povestire clar socială despre un profesor care se căsătorește cu o cântăreață de cabaret care are un copil, Rosa Frohlich. Încercând să-și construiască o nouă viață cu o carieră în domeniul spectacolului de cabaret, el este din nou acceptat de societate.
Publicul contemporan a privit Îngerul Albastru ca o descriere a unei perioade de decădere care a înflorit timp de zece ani în Germania.
Der Blaue Angel a fost un fel de prezicere apocaliptică a forțelor sociale care vor forma cadrul perioadei naziste. Poate fi văzut în schimbarea numelui profesorului Rath în Unrat (mizerie) o anticipare a metodelor folosite în lagărele de concentrare iar elevii lui Rath sunt prototipuri ale tinerilor naziști.