on
de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuţiu
Leonida: Constantin Cojocaru
Eftimia: Dorina Lazăr
Safta: Oana Ștefănescu
Orășeni:
Ionel Mihăilescu
Mircea Constantinescu
Laurenţiu Lazăr
Marian Lepădatu
Dimitrii Bogomaz
Gabriel Pintilei
Ioan Batinaş
Eugen Cristian Motriuc (voce)
Marian Bălănuță
Valentin Ciupea
Mihai Ifrim
Ştefan Petrea
Săndel Stratulat
Cezar Vlad
Regia: Mihai Măniuţiu
Scenografia: Constantin Ciubotariu
Coregrafia: Vava Ştefănescu
Data premierei: 29 noiembrie 2002
Extrase de presă
Surpriza spectacolului e că halucinațiile din capetele lui Leonida și al neveste-si se revarsaă pe toată suprafața scenei, par a căpăta o existență fantastică, într-un amestec delirant de iluzii candide și perversiuni demonice, cu dansuri sălbatice și jerbe de lumini amăgitoare.(…) Textul de numai câteva pagini, fără să se fi adăugat un cuvânt, durează o oră în viziunea grotească a lui Măniuțiu. Este o bijuterie scenică de mare originalitate, care ar merita șansa de a fi prezentată la festivaluri internaționale.
– Radio Deutschewelle (Germania)
Păpuși cu aer rigid sau fals vioi, apariții stranii și neliniștitoare ca dintr-o piesă beckettiană (nu este oare Caragiale un precursor al teatrului absurdului?), pașnicii republicani Leonida și Efimița – Constantin Cojocaru, un soi de țânțar astenic de o veselie tâmpă, și Dorina Lazăr, o matroană obeză și înceată în reacții (impecabil portret!) – sunt, cumva, personaje secundare în haosul pestriț din jur, a cărui duhoare pestilențială parcă o simți … Un spectacol “rău”, amar și trist, care doare și care vine din durere… Un spectacol Caragiale adevărat, în Anul Caragiale, Secolul Caragiale, Mileniul Caragiale …
– Ziarul de Duminică, 22 decembrie 2002
