Lectura face parte din proiectul internaţional de promovare a dramaturgiei contemporane Fabulamundi. Playwriting Europe, organizat împreună cu Asociaţia Culturală PAV din Roma, Italia şi cu sprijinul Institutului Italian de Cultură din Bucureşti.

Proiectul Fabulamundi. Playwriting Europe este dedicat dramaturgiei contemporane, traducătorilor, autorilor şi textelor lor.
Obiectivul constă în a crea un teritoriu comun pentru construirea unei dramaturgii europene, propunând un discurs critic asupra textelor noi de teatru printr-o platformă de confruntare şi schimb reciproc între dramaturgiile naţionale şi diversele tipologii de punere în scenă, totul pentru a individualiza diferenţele şi punctele de contact.
Traducerea textelor şi răspândirea lor este primul pas necesar pentru a începe procesul de cunoaştere şi aprofundare reciprocă între ţările europene participante. Autorii îşi vor însoţi peste hotare propriile opere, citite şi interpretate pe scenele din străinătate, şi se vor întâlni cu artiştii şi publicul ţării gazdă.
Fabulamundi doreşte astfel să contribuie la crearea unui teatru european care să fie comun şi în acelaşi timp să acumuleze experienţe, conţinuturi şi practici distinctive pentru fiecare ţară.
În această primă ediţie 2012 ţările participante la acest proiect la nivel de autori şi texte sunt: Italia, Spania, Germania şi România.

Sinopsis

Două singurătăţi care convieţuiesc, doi bărbaţi la marginea vieţii. Sunt închişi în spaţiul delimitat de o bucătărie, în jurul unei mese care domină centrul acelui unic univers care înseamnă casă, refugiu, bârlogul unde amândoi se ascund: de sine, de lume. Amândoi sunt incapabili să-şi hotărască singuri destinul, unul este mereu pe drumuri pentru a duce la bun sfârşit sarcini misterioase, poate în calitate de killer, nevoit să respecte ordinele unui misterios mandatar, celălalt găsindu-şi sprijin în pastile şi în lumina candelei aprinse în faţa icoanei, refuzând să recunoască existenţa bolii care-l ucide.
Nunzio este o piesă compusă dintr-un singur act, în dialect messinez, cu un dialog strâns făcut mai ales din schimburi de întrebări şi răspunsuri, un dialog obsesiv prin caracterul său repetitiv. Astfel, repetiţia circulară devine măsura sa şi oglinda fidelă a unei situaţii fără ieşire. Ideea morţii, care nu este niciodată numită, este punctul ideal de întâlnire al singurătăţii celor doi protagonişti. Cea a lui Pino datorată meseriei. Cea a lui Nunzio care vine treptat, din cauza otrăvii din fabrică, din cauza prafului inhalat la locul de muncă, împotriva căreia prea puţin pot lupta pastilele oferite cu generozitate de patron. În Nunzio nu există însă riscul de a cădea în patetisme. Dimpotrivă, cheia privilegiată este mai degrabă o comicitate severă şi neatentă, construită pe trupurile interpreţilor, clowni lipsiţi de context şi înclinaţi spre o aparentă imobilitate, de fapt o reţea subtilă de acţiuni şi reacţii care se recrează în fiecare seară. Şi în acele trupuri, mereu conştiente că se află pe o scenă, în intimitatea limbii lor, în complicitatea gesturilor lor, citim o disperată voinţă de rezistenţă umană.

Spiro Scimone, actor şi scriitor, s-a născut la Messina la 27 aprilie 1967. În 1990, alături de actorul Francesco Sframelli a fondat compania Scimone Sframelli şi a pus în scenă texte de Mrozek, Havel, Beckett. În 1994 a scris prima sa piesă, Nunzio, pusă în scenă în interpretarea sa şi a lui Francesco Sframelli, în regia lui Carlo Cecchi, cu care Scimone a şi început o colaborare. Datorită introducerii unui nou limbaj teatral, în care pauzele lungi cadenţează sonoritatea dialectului messinez, Scimone cucereşte atât publicul cât şi critica: în 1994 câştigă Premiul Idi pentru „Autori noi”, în 1995 Medalia de aur Idi dedicată noilor dramaturgi, iar în 1997 Premiul Ubu pentru debut. Doi ani mai târziu, în 1999, scrie La festa, pus în scenă la prestigioasa Comédie-Française din Paris, de către Galin Stoev. Due amici, filmul realizat de Scimone cu Francesco Sframeli şi produs de Medusa Film în 2002, a câştigat premiul Luigi de Laurentis pentru cel mai bun film la cea de-a 59-a Expoziţie Internaţională de Artă Cinematografică de la Veneţia. Filmul, realizat tot în dialect messinez, este inspirat din prima sa operă dramaticăNunzio. În 2004, cu piesa Il cortile, în regia lui Valerio Binasco, a câştigat premiul Ubu pentru cel mai bun text în limba italiană. În anul 2006 opera sa La busta este pusă în scenă în regia lui Francesco Sframeli şi un an mai târziu primeşte premiul Hystrio pentru dramaturgie şi este nominalizat ca cel mai bun text nou italian la Premiile ETI Olimpici del teatro. În 2009 piesa sa Pali, pusă în scenă de Francesco Sframeli, câştigă premiul Ubu pentru cel mai bun text nou italian.

Crista Bilciu este regizor şi poetă. S-a născut la 19 iulie 1978, la Târgu-Mureş. A absolvit Facultatea de Ştiinţe şi Litere a Universităţii “Petru Maior” din Târgu-Mureş (specializarea Română-Engleză), Universitatea de Artă Teatrală din Târgu-Mureş (Regie de Teatru) şi Universitatea Media din Bucureşti (Regie de film). Are un masterat în Istoria literaturii si metodologiile criticii literare şi un masterat în Managementul Proiectelor. A debutat în literatură cu volumul Poema desnuda, ed. Cartea Românească, 2011 – cu care a câştigat concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România (2011), Premiul Naţional de Poezie “Mihai Eminescu” pentru debut (Botoşani, 2012) şi Premiul Naţional de Poezie “Mircea Ivănescu” (Sibiu, 2012).

Din 2005 până în 2010 a regizat spectacole la Teatrul Studenţesc PODUL (Mamelele lui Tiresias, de Guillaume Apollinaire; Experimentul Hamlet, după William Shakespeare; Lecţia, de Eugen Ionescu; Românie dragă, Elveţia mea, de Cornel Udrea; Cântăreaţa cheală, de Eugen Ionescu; Aşteptându-l pe Godot, de Samuel Beckett; Cu uşile închise, de Jean Paul Sartre; Frumoasa poveste a urşilor panda, povestită de saxofonistul care avea o prietenă la Frankfurt, de Matei Visniec; Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea, de I.L.Caragiale; Cămila, de Dumitru Solomon).

A făcut două asistenţe de regie la Silviu Purcărete – la spectacolul Călătoriile lui Gulliver (Teatrul „Radu Stanca”, Sibiu, 2012) şi O furtuna, după William Shakespeare (Teatrul “Marin Sorescu”, Craiova, 2012) şi două asitenţe de regie la Alexander Hausvater – la Păpuşarul (Teatrul Evreiesc de Stat, 2010) şi la Odiseea Visotski, (Teatrul National de Opereta “Ion Dacian”, 2009)

A condus mai multe trupe de teatru independent, iar în prezent este coordonatorul unui atelier de experimente teatrale care are ca scop promovarea poeziei româneşti contemporane la Muzeul Naţional al Literaturii Române, Bucureşti.