• ro
  • en
Stele în lumina dimineţii

de Alexandr Galin, regia Gelu Colceag

Distribuția

Valentina: Dorina Lazăr / Oana Ştefănescu
Anna: Adriana Trandafir / Valeria Sitaru
Lora: Carmen Tănase / Camelia Maxim
Klara: Elvira Deatcu / Iuliana Ciugulea
Alexandr: Șerban Ionescu / Ionel Mihăilescu
Maria: Crina Mureşan
Nikolai: Ioan Batinaş

Regia: Gelu Colceag
Scenografia: Liliana Cenean şi Ştefan Caragiu
Pregătiri muzicale şi compoziţii originale: Constanța Câmpeanu

 

Turnee și festivaluri

Turneu la Brăila, 2000
Festivalul de Comedie, Galați, 2000

Galerie foto

Data premierei: 3, 4 decembrie 1999


Extrase de presă

 

Ne găsim într-o baracă cu obloanele ferecate. Este un univers care seamănă cu un spital cu paturile așezate într-o aliniere sinistră.
Nu este o casă ca oricare alta.
Asistăm la o ciudată și sordidă vilegiatură a câtorva frumuseți nedorite, care au fost alungate din oraș din cauza unor manifestări de mare importanță: Jocurile Olimpice. Orașul este Moscova. Este o vară fierbinte, grea, o vară ce strivește și nu ocrotește. Alexandr Galin se inspiră dintr-un fapt real al anului 1980. Așa cum explică în preambulul piesei sale: Având în vedere afluxul de atleți și public străin și pentru a oferi o imagine imbunătățită a vieții din U.R.S.S., autoritățile au evacuat din centrul orașului toate prostituatele (supranumite ‘Olimpicele’), toți alcoolicii și vagabonzii, toți declasații.
Despre aceste ‘colonii de vacanță’ (care nu erau deloc plăcute) vorbește Alexandr Galin. O modalitate de a sublinia realitatea țării sale. Să indepărtezi pe cei nedoriți, să cureți un oraș… așa s-a facut și la Sevilla în 1988 pentru ca vizitatorii Expoziției Universale să poată ‘consuma’ imagini și miraje fără să fie tulburați.
- Revista Theatre - Paris
 
Cele două distribuții nuanțează în moduri diferite atmosfera și relațiile dintre personaje, creând nuclee de tensiune dramatică dependente de forța actoricească a protagonistelor. Astfel Adriana Trandafir este un ‘centru de iradiere’ artistică greu de neglijat sau înlocuit, sporind pregnanța oricarui spectacol. Totuși, nici vulgaritatea de împrumut a Valeriei Sitaru nu dăunează personajului, ci îl îmbracă în altă lumină, mai difuză, mai plauzibilă. Dorina Lazăr propune o anumită personalitate a Valentinei, puternică și slabă în același timp, în tuse bine fixate și controlate, iar Oana Ștefănescu îi creează personajului ambiguitatea culorilor intermediare. De fapt este interesant să privești nu comparativ, ci complementar cele două distribuții, pentru a avea un tablou (figurativ, cum spuneam, dar) în varii tonuri cromatice, sau chiar o frescă mai vastă a unei lumi marginale, însemnată pe veci cu stigmatul nobil al eșecului.
Saviana Stănescu - Adevărul Literar și Artistic
 
Spectacolul are un adevăr impresionant și jocul actorilor este sincer, relațiile stabilite omenești, caracterele bine conturate de către interpreți, încât întreaga montare devine o tensionată și emoționantă pagină de viață cu comic asociat cu dramă, cu grotescul – sinonim cu tragicul. Nu poți decât să-l urmărești cu răsuflarea întretăiată și gâtuită de bucuria reîntâlnirii cu arta autentică.”
Ileana Berlogea