• ro
  • en
Saragosa – 66 de zile

după Jan Potocki, regia Alexandru Dabija

Premieră internațională
24 iunie 1999 la Hebbel Theater, în cadrul festivalului “Theater der Welt”–Berlin
Premieră națională
8 octombrie 1999 la Teatrul Odeon

Distribuția

Pustnicul, Șeicul Masud:  Marin Moraru
Alfons:  Cristian Iacob

Zibelda, curva, țiganca, Camilla, infirmiera, fiica lui Solomon:  Maia Morgenstern / Crina Mureşan

Emina, curva, țiganca, Inesilla, infirmiera, fiica lui Solomon:  Camelia Maxim

Rebecca:  Ana Ciontea / Mirela Dumitru 

Călugăr dominican, jidovul rătăcitor, Zoto, Pantalone:  Șerban Ionescu

Enrique de Sa, Mamun, Enrique Velasquez, Sedechia:  Constantin Cojocaru

Pacheco, Masud tânăr:  Marius Stănescu
Velasquez, preot inchizitor:  Ioan Batinaş
Lopez, Momo, Felipe, comandorul, evreu, fariseul:  Mircea Constantinescu
Tatăl lui Alfons, cabalistul:  Marian Ghenea

Colonelul francez, eunuc, Monaldi, Brighella, Don Sancho, evreu:  Ionel Mihăilescu

Starostele țiganilor, călugăr dominican, călugăr inchizitor:  Liviu Timuş
Hierro, Marchizul Feltri, Carlos, Marchizul de Folencour:  Dan Bădărău
Laetitia, inchizitorul, infirmiera:  Virginia Rogin
Mama lui Alfons, mama lui Masud:  Oana Ştefănescu 
Mosquito, duelgiu, Arlechino:  Marian Lepădatu 
Hangiul, călugăr inchizitor:  Laurenţiu Lazăr
Preotul Velez, Cicio, Germanus:  Dimitrii Bogomaz
Blanca, călugăr inchizitor:  Elvira Deatcu
Gemenii Zodiacului:  Toader Tomoioaga & Lucian Alexa

 

Dramatizarea și regia:  Alexandru Dabija 
Costume:  Janine Fashion Design 
Decoruri:  Irina Solomon şi Dragoș Buhagiar
Aranjamente corale:  Gabriel Popescu 
Coregrafia:  Malou Iosif

Pantomima:  Dan Puric

Mișcarea scenică:  Ionel Mihăilescu
Scrima:  Szoby Cseh
Măștile de commedia dell’arte:  Liviu Bora
Corul, muzica selectată:   Ștefan Barbu, Cezar Bălan, Ioana Calomfirescu, Andreea Ciornenchi, Claudia Deleanu, Irina Duță, Raluca Enea, Raluca Ioan, Daniel Jinga, Mihaela Milea, Maria Miron, Camelia Mocanu, Camelia Nistor, Liviu Petu, Nicoleta Radu, Mihnea Stănescu
Dirijor:  Gabriel Popescu
 

Galerie foto

Data premierei: 8 octombrie 1999


Coproducție SMART, Teatrul Odeon și festivalul “Theater der Welt–Berlin”, sub egida THEOREM, program coordonat de “Festival d‘Avignon”

MANUSCRISUL DE LA SARAGOSA, scris de Jan Potocki, este construit pe modelul celor “1001 de Nopți”. Căpitan în garda Walona, travesând Franța pentru a ajunge la regele Spaniei, tânărul Alfons van Worden trăiește, într-o călătorie fără sfârșit, o multitudine de aventuri: servitorii îl lasă singur într-o regiune pustie și sălbatică; găsește un han unde, după miezul nopții, este vizitat de două surori musulmane, care pretind a fi verișoarele sale din partea mamei dar, în final, descoperim că ele sunt demoni. Trezindu-se a doua zi sub cei doi spânzurați, dupa o noapte de dragoste, tânărul pornește la drum întalnind oameni care, într-un fel sau altul, au trăit aceeași experiență extraordinară.
La sfârșitul acestui mileniu problema umanității are un nume: conflictul dintre cele mai importante religii monoteiste: creștinismul, iudaismul și islamismul.
SARAGOSA vorbește despre speranță și iluzie. Speranța că lumea nu este o iluzie și iluzia că putem acționa asupra realității, că omul deține puterea asupra lumii și asupra propriului destin.

 

Extrase de presă

 

Inteligența lui Alexandru Dabija aduce subtil, când molcom, când viguros, când cu “tableaux vivants”, când cu scene de commedia dell’arte, un sens ce devine tot mai copleșitor și plăcut, și promițător: este un viitor al speranței în credința care unește și nu în aceea care desparte.
- Superlativele anului 1999 - Cuvântul
 
Scenografii Irina Solomon și Dragoș Buhagiar au imprimat un anume ritm prin alternarea și delimitarea spațiilor, planurilor, a direcțiilor și traseelor personajelor (pe orizontală, verticală, diagonală) […] Costumele devin semn pentru locuri, religii, întâlniri, întâmplări, iar lumina și muzica augmentează iluzia și misterul teatrului […] Un adevărat tur de forță fac actorii trupei lui Dabija, dar cu aceeași voluptate și plăcere, dăruire, însușindu-și în joc ironia, simțul parodic, umorul subtil al regizorului. Actori importanți întră și ies din cor, susțin atmosfera sau interpretează o partitură de solist, făcând de toate într-o trupă, cu umilința și responsabilitatea artistului.
Marina Constantinescu - România Literară