Mă întorc de departe

Published by admin on 16/07/2023

de Claudine Galea, regia Theo Herghelegiu

Distribuția

Distribuția

Camille: Ana Maria Moldovan
Timpul: Gelu Niţu
Paul: Mugur Arvunescu
Lucy: Diana Gheorghian
Marc: Ioan Batinaş
Cezarinne: Cătălina Mustaţă
Bertha: Crina Mureşan
Anna: Paula Niculiţă
Dianne: Ioana Anastasia Anton

Regia: Theo Herghelegiu
Traducerea: Anca Rotescu
Scenografia: Dan Titza
Muzica; Mihai Biță
Coregrafia: Andreea Duță
Asistent coregrafie: Mihaela Culda

Data premierei: 6 iunie 2012
Durata spectacolului: 1h 45

Fotografii de Octavian Tibăr

Mă întorc de departe (2003) este scrisă ca o partitură muzicală, cu preludiu, improvizaţii, prima, a doua şi a treia mişcare. Autoarea indică, de altminteri, că dacă există un pian pe scenă, acesta ar trebui să fie transparent. Construcţia piesei este foarte particulară, explodată, fâşiile de voci îşi răspund, cântecele se cântă, dialogurile sunt tulburate de monoloage interioare, vecinii îşi schimbă punctele de vedere… Un întreg univers de voci pentru a căuta să facă vizibil invizibilul.

Extrase de presă

Theo Herghelegiu creează o lume stranie şi ludică, în care despăţtirea este “cântată“ pe mai multe voci. Un cor al vrăjitoarelor bârfitoare, care se mişcă lasciv şi se insinuează în viaţa de familie, este fundalul zvonisticii de care intimitatea nu poate scăpa. Cele patru graţii de mahala glamour întorc pe toate feţele povestea lui Camille (interpretată cu rigoare şi fără patetism de Ana Maria Moldovan). În Mă întorc de departe există o unitate de joc a echipei de actori, importantă pentru muzicalitatea spectacolului. În câte poveşti fugim când tot ce trăim ne dă afară din casă?

Mihaela Michailov – Șapte seri

Fire intuitivă, regizoarea s-a pus în locul celor chinuiţi de întrebări şi a încercat a motiva (în caietul-program al spectacolului) alegerea unui astfel de text şi săvârşirea acestei “năzbâtii artistice” consumabile. Fermecată de povestea eroinei Camille şi de secretul ei (dezvăluit de-abia la final), dar şi de inserţiile shakespeariene (ca voci ale “unei instanţe subtile, ce sălăşluieşte în fiecare dintre noi”), lui Theo Herghelegiu i-a revenit clasica misiune de a face invizibilul – vizibil.

Maria Zărnescu – Yorick