De ce fierbe copilul în mămăligă

după Aglaja Veteranyi, regia Radu Afrim

Data premierei: 23 aprilie 2003

O poveste seducătoare despre o familie de circari a căror viaţă este mereu pe drum.
Spectacolul surprinde viața acestei familii prin ochii unui copil a cărui existență devine și ea un imens circ, pe pământ și în cer, o călătorie cu îngeri păzitori și amenințări înspăimântătoare.
Este povestea unei fetițe care trăiește cu frica permanentă că mama ei – femeia cu “părul de oțel” care atârnă de păr din cupola circului – ar putea muri. Teama îi este alungată de poveștile surorii sale despre “copilul care fierbe în mămăligă”.
Regizorul reușește să capteze esența romanului, inflexiunile lirice și filosofice, fluxul narativ discontinuu. Momentele de tensiune dramatică nu sunt ostentative sau patetice, ci au profunzime și forță. Transpunerea scenică este vie, dinamică și în același timp emoționantă.
Muzica spectacolului nu este adaosul menit să facă proza suportabilă sau atractivă, este un element decisiv în articularea mesajului. Compozițiile Adei Milea nu sunt nici armonioase, nici simpatice, ele transpun într-un alt registru suspinele copilului care fierbe în mămăligă. Antoaneta Zaharia a găsit trăsătura de unire între adult și copil – spaima: lumea în care trăiește e groaznică, dar frica de a o pierde e mai teribilă. Adriana Trandafir, Ionel Mihăilescu, Oana Ștefănescu, Gabriel Pintilei și Pavel Bartoș își construiesc personajele nuanțând tușele groase ale circului cu plasa de motivații oferite de arta dramatică.
În acest spectacol umorul, ludicul exploziv sunt la ele acasă.
Așadar, de ce fierbe copilul în mămăligă? Fiindcă nouă ne e frică. Groaza ca motor al visului, s-ar putea numi ceea ce a citit Afrim în poemul Aglajei Veteranyi.