La Bottega del Caffe imaginează câteva bârfe, câteva farse şi câteva mici catastrofe banale înainte ca Marele Carnaval Veneţian să înceapă.
Umbra oraşului pictural, cuvintele repezi, măştile, exotismul, explodează în focuri de artificii pe scena de teatru, amintindu-ne nevoia noastră de a ne lăsa fermecaţi de ceea ce este trecător şi inutil, încercând să anime pentru câteva clipe neserioasa noastră nevoie de teatru.
Dragoș Galgoțiu
Extrase de presă
Spectacolul bodegii ne aduce rând pe rând, în prim plan, varii “caractere”, recognoscibile aici și aiurea: negustorul Eugenio, cu slăbiciunea sa pentru jocul de cărți, femei și, totuși, pentru nevastă, portretizat cu nuanțe și subnuanțe de remarcabilul Marius Stănescu; clevetitorul Don Marzio căruia Cornel Scripcaru îi împrumută spirit, inteligență și paradoxal farmec; cafegiul Ridolfo interpretat de dinamicul Constantin Cojocaru, patronul de tripou Pandolfo – un rol mănușă pentru Mircea Constantinescu, băiatul de prăvălie Trappola adică un Ionel Mihăilescu la fel de special, mobil și expresiv cum îl știam; balerina Lisaura, un soi de Anna Karenina exilată, căreia Camelia Maxim îi dă grația șovăielnică ce-i trebuia; frizerul hitleroid Agabito – Laurențiu Lazăr; seducătorul Flaminio – Dan Bădărău, neplacida Placida – Anca Neculce și temperamentala Vittoria, interpretată de o actriță de forță – Oana Ștefănescu. Să nu le uit pe răsfățatele “fetițe ale domnului Pandolfo”: Cristina - Victoria Constantinescu și Oliver Ojog.
- Adevărul