on
Regia Alexandru Dabija
Răzvan Mazilu
Monica Petrică
Coca Bloos / Emilia Dobrin
CRBL
Regia: Alexandru Dabija
Coregrafia: Răzvan Mazilu şi Amir Kolben
Scenografia: Alexandru Dabija şi Laura Paraschiv
Diyalog Theaterfest, Berlin, 30 aprilie 2011
Festivalul Culturii Româneşti de la Poznan, Polonia, 21 octombrie 2010
Turneu la Braşov, 23 februarie 2010
Turneu la Atena, 18 decembrie 2008
Turneu la Bruxelles, 2 decembrie 2008
Festivalul Internaţional de Teatru, Sibiu, 4 iunie 2008
Turneu la Praga, la Sala Lanterna Magika a Teatrului Naţional din Praga, 4 decembrie 2007
Festivalul Naţional de Teatru, Bucureşti, 12 noiembrie 2007
Festivalul Dramaturgiei Româneşti, Timişoara,10 octombrie 2007
Turneu la Paris, la Casa UNESCO, la invitaţia Delegaţiei Permanente a României pe lângă UNESCO, 3 septembrie 2007
Alexandru Dabija – Premiul Naţional pentru Artă la categoria Spectacol acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor (2008)
Data premierei: 5 mai 2007
Durata spectacolului: 1h
Durata spectacolului: 1h
Extrase de presă
Block Bach este un spectacol original și cultural cum mai greu se întâlnește in frământatul nostru peisaj teatral. Muzica lui Johann Sebastian Bach primește prin viziunea regizorală și coregrafică o ilustrare teatrală sensibilă, încărcată dramatic. Fiecăruia dintre artiști îi vor reveni scene solistice în acest spectacol de teatru-dans, a căror interpretare este memorabilă.
Block Bach este un spectacol minunat ce poate fi apreciat chiar și de cei pentru care Bach e… mult prea „bătrân”!
Block Bach este un spectacol minunat ce poate fi apreciat chiar și de cei pentru care Bach e… mult prea „bătrân”!
– România Liberă, 21 iulie 2007
Monica Petrică și Răzvan Mazilu ating desăvârșirea nu doar în desenul cinetic, în precizia execuției sau în incandescența sentimentului, ci și în acea spiritualizare a mișcării ce devine marca lor caracteristică, acești banali vecini de bloc sunt ridicați cu toții, prin muzică, deasupra propriei lor vieți, spre cerul înstelat de deasupra noastră.
– Ziarul Financiar, 8 iunie 2007
Block Bach nu este un spectacol sofisticat, abstract, ci este o poveste despre existența noastră cotidiană, o poveste ce poate fi redusă la cuvintele urban, dans, bloc, Bach. Dacă nu vă va impresiona soloul de break-dance al lui CRBL pe muzica lui Bach, un solo fără cusur, sigur vă va impresiona scena sărutului dintre Răzvan Mazilu și Monica Petrică, un sărut nesfârșit, parcă, cu care cei doi „mătură” scena, un sărut care pare a-i face să-și ia zborul; sau măcar veți fi luați prin surprindere de duelul dintre CRBL și Mazilu, desfășurat pe o pistă rulantă de fitness. Iar doamna Coca Bloos este perfectă! Reușește să se identifice cu personajul cel mai reprezentativ pentru viața la bloc, sub multe dintre aspectele ei.
– Time Out, iunie 2007
Block Bach este incitant și pentru că montarea lui Alexandru Dabija armonizează genuri contrastante: CRBL evoluează pe aceeași scenă cu prim-solista Operei Naționale din București, Monica Petrică, cultura corpului din civilizația de cartier se armonizează cu estetismul și grația obișnuite ale lui Răzvan Mazilu. Dar și pentru că vârstele biologice și artistice consonează fără hacuri, iar genurile artistice coexistă într-o juxtapunere cu totul plauzibilă: actorie (și ce actorie când e vorba de Coca Bloos!), dans contemporan plus cultura de la „block”. Dacă propunerea lui Alexandru Dabija merită aplaudată, e în primul rând pentru că nu mizează pe șocul dramatic – punct ochit-punct lovit – al contrastelor; dimpotrivă, le îndulcește până ce ele intră într-un puzzle și, în ciuda faptului că diversitatea se păstrează, elementele eterogene nu „sună” deloc ireconciliabil. În spatele episoadelor separate ale celor patru artiști se citesc deschiderea și acceptarea înțeleaptă a tuturor formelor artistice bifate sau excluse de breviarul culturii înalte. În plus, spiritul divin al bucuriei în care micile existențe artiste și neartiste se întâlnesc cu marile forme ale tradiției estetice în acordurile înălțătoare de Bach, când pe fundal evoluează Blocul.
– Adevărul, 30 mai 2007
Arhitectura decorului e construită pe forme ascuţite (dreptunghiuri, pătrate, triunghiuri) îşi închipuie o scară de bloc şi patru apartamente. Fundalul arată faţada unui bloc, ale cărui „cutiuţe” cu ferestre sunt schimbate între ele, ca nişte cuburi într-un joc, printr-un mixaj de imagini profesionist. Această faţadă, de un realism brut, frapant, este multiplicată la nesfârşit, într-o perspectivă înălţată până la cer, dând impresia şocantă a unui număr infinit de „cutiuţe”, caracteristice peisajului nostru urban. Camera video este plimbată şi dincolo de faţadă, în interior, în apartamente, unde se consumă momente anoste cotidiene. Această alternanţă exterior / interior contribuie la crearea unei semnificaţii complexe a conceptului de „urban comunist”, ceea ce conferă un fel de culoare locală spectacolului şi defineşte fiinţa umană în (post)comunism: „omul din cub” (limita, uniformizarea etc.).
Block Bach este un spectacol atipic, lucrat cu finețe și sensibilitate, la un nivel foarte înalt de performanță. Merită într-adevăr văzut!
Block Bach este un spectacol atipic, lucrat cu finețe și sensibilitate, la un nivel foarte înalt de performanță. Merită într-adevăr văzut!
– Luceafărul, 20 iunie 2007
