de Gabriel Pintilei, regia Alexandru Mihail

Distribuția

Tata: Laurenţiu Lazăr
Mama: Angela Ioan
Ăla mare: Mihai Smarandache
A mijlocie: Ioana Anastasia Anton
Ăla micu: copilul David Petcu

Regia: Alexandru Mihail
Scenografia: Laura Paraschiv

Turnee și festivaluri

Festivalul Internaţional de Teatru „Poveşti”, Alba Iulia, 2 octombrie 2013
Festivalul VedeTEatru, Buzău, 19 mai 2012
Festivalul Întâlnirile Teatrului European “Străini apropiaţi”, Poznan, Polonia, 26 mai 2012
Festivalul Naţional de Teatru, Bucureşti, 3, 4 noiembrie 2011
Festivalul Comediei Românești festCO, București, 13 iunie 2011
Festivalul Dramaturgiei Românești, Timișoara, 11 mai 2011

Premii

Ioana Anastasia Anton - Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol secundar, Festivalul Comediei Româneşti - festCO 2011

Galerie foto

Fotografii de George Dăscălescu

Spectacolul beneficiază de traducere în limba engleză, la cerere.
Dacă sunteţi interesaţi, vă rugăm să ne anunţaţi la casa de bilete sau pe mail, cel mai târziu cu două zile înainte de data spectacolului.
Vă rugăm să verificați disponibilitatea traducerii înainte de a vă achiziționa biletele

Data premierei: 23 septembrie 2010
Durata spectacolului: 1h 10'

O familie normală din România. Un apartament de bloc cu trei camere. O zi de sâmbătă absolut obișnuită. Până la un punct. Mama, tata și cei trei copii: Ăla mare, A mijlocie și Ăla micu. Din aceasta zi nimic nu va mai fi la fel. Nimeni nu bănuiește ce știe Ăla micu. O felie din viața noastră de zi cu zi. O comedie. Doar comedie. Blifat!!!

Gabriel Pintilei

Extrase de presă

Ce este Blifat? E o poveste de familie, a unei familii de azi din România profundă, văzută prin ochii unui copil (ăla mic). Inocenţa acestuia face din dramă comedie şi din cea mai ilară situaţie un lucru de luat în seamă, aşa încât, pe un ton vesel, dar plin de amărăciune, sunt etalate ritualurile cotidiene ale unei vieţi la limita mizeriei trăită în promiscuitate la toate vârstele. (...) Modul în care autorul surprinde această psihologie a puştiului care se crede om mare, preluând şi ducând la perfecţiune obiceiurile proaste din familie, e savuros şi convingător. Ca şi felul în care Pintilei orchestrează în jurul personajului-copil celelalte fire ale acţiunii, fiecare personaj având până la urmă o biografie proprie şi un rost de semnificaţie în ansamblu.
Doina Papp - Revista 22, octombrie 2010
 
Blifat e un spectacol peste nivelul mediu calitativ de pe scenele bucureştene. Şi asta e mare lucru. Iar copilul David Petcu este o găselniţă absolut extraordinară, mai ales că nu are o partitură de două replici, cum se mai întâmplă, ci este cel care „ţine" spectacolul, cel care face şi desface iţele poveştii. Şi ale spectacolului.
Robert Bălan - România Liberă
 
Un subiect de inspiraţie şi cu implicaţii sociale, bine imaginat şi condus de Gabriel Pintilei. O scenografie interesantă, semnată Laura Paraschiv. Regia lui Alexandru Mihail - sigură, fermă, implicată, cu personalitate.
Răzvana Niță - www.port.ro
 
În Blifat, spectacolul Teatrului Odeon din Bucureşti, un puşti în vârstă de opt ani îşi pedepseşte familia pentru intoleranţă şi pentru moştenirea genetică pe care a primit-o. Băieţelul cu vocabular precar şi cunoştinţe high-tech peste medie este reflexia malformată a sufletului părinţilor lui. Textul lui Gabriel Pintilei, dramaturg aflat la a doua piesă scrisă, după Elevator, pune sub microscop o celulă (de bază) în care se regăseşte esenţa familiei româneşti tip.
Dan Boicea - Adevărul Literar şi Artistic
 
Textul lui Gabriel Pintilei este foarte dur în realismul lui şi cum nimănui nu-i place să i se pună oglinda în faţă, dramaturgul a ales să îngroaşe latura comică. Doar că râsul cam stă în gât. Prea mulţi ne regăsim în povestea asta, prea adevărate sunt replicile, prea am simţit mulţi ce pune în practică Ăla micu. În regia curată, în aceeaşi cheie realistă a lui Alexandru Mihail şi cu scenografia simbolistă a Laurei Paraschiv, spectacolul de la Odeon are fluenţa unui film din noul val românesc. Şi ar rămâne la nivel de generator de dezbateri dacă tragedia finală nu ar demonstra că stăm, de fapt, pe un butoi cu pulbere şi nu prea mai este timp de discuţii. Familia este disfuncţională, iar tarele ei se cuantifică la maturitatea copiilor.
Oana Stoica - www.liternet.ro
 
Avem de-a face în spectacol cu o redarea mimetică a realității, ce pare a fi realizată după metoda verbatim (înregistrarea fidelă a unor dialoguri reale și transpunerea lor, cu minimă editare, în piese de teatru) îndelung practicată în teatrul englez și, mai nou, în cel rusesc.(...) Blifat este fotografia precisă a unei zile din viața unei familii românești obișnuite. Se înscrie perfect în ceea ce a devenit deja un trend cultural la noi, detectabil în primul rând în filmele lansate în ultimii ani cu enorm succes în marile festivaluri ale lumii, dar și în literatura noii generații.
Cristina Modreanu - www.artactmagazine.ro