• ro
Studiu consum de teatru
  1. Intro
  2. Obiective principale
  3. Informații tehnice
  4. Caracteristici socio-demografice ale spectatorilor Teatrului Odeon
  5. Frecvența și motivele pentru care bucureștenii merg la teatru
  6. Publicul fidel
  7. Motivația venirii la teatru
  8. Motivația frecventării spectacolelor de teatru
  9. Obstacole
  10. Obstacole întâmpinate în frecventarea teatrului
  11. Informarea în legătură cu viața teatrală
  12. Preferințele publicului de teatru de la Odeon
  13. Specificul Teatrului Odeon
  14. Concluzii

Interesul constant al Teatrului Odeon de a realiza sondaje legate de structură și caracteristicile publicului se înscrie într-o tradiție de analiză și prospecție complexă. În stagiunea 2000-2001, echipa secretariatului literar a folosit un chestionar pentru a sonda interesul spectatorilor privind repertoriul și programele teatrului din perioada respectivă. Apoi, în stagiunea 2001-2002, o echipă de sociologi din cadrul Universității București, condusă de profesorul Ioan Drăgan, în cadrul masterului de Comunicare și Opinie Publică, a organizat o cercetare asupra publicului Teatrului Odeon. Sondajul s-a desfășurat atunci numai pe durata a două seri de spectacol, cuprinzând un număr de 305 subiecți. El s-a axat pe cunoașterea caracteristicilor socio-demografice ale publicului, a motivațiilor de participare ale acestuia la spectacolele teatrului și a analizat fidelitatea spectatorilor și preferințele acestora. Suntem acum în măsură să supunem atenției dvs. rezultatele unei noi consultări a publicului, realizate sub forma sondajului de opinie de către un colectiv mixt ANSIT-Secretariatul literar al Teatrului Odeon.

Obiective principale

Cercetarea asupra publicului Teatrului Odeon a urmărit să furnizeze conducerii teatrului informații și recomandări care să conducă la o mai mare afluență de public și la îmbunătățirea calității serilor petrecute la teatru. Am presupus existența următoarelor patru categorii de public: a) publicul „fidel” – cei care vin des la spectacolele de teatru, oarecum periodic, constant; b) publicul “întâmplător” – cei care sunt prezenți rar, chiar accidental, la spectacole de teatru; c) publicul “potențial” – cei care nu merg la teatru și care, din diferite motive, nici nu vor mai merge. Din perspectiva acestei clasificări, ne-am propus păstrarea publicului “fidel” și transformarea celor care merg la teatru, dar accidental, întâmplător, în spectatori fideli. În același timp, în strânsă relație cu cele două obiective principale, ne-am mai propus să urmărim: a) locul acordat teatrului în raport cu alte modalități de petrecere a timpului liber; b) conturarea imaginii / atitudinii publicului despre / față de teatru (în general) și față de Teatrul Odeon (în mod special); c) evaluarea eficienței acțiunilor de informare a publicului privind spectacolele și alte proiecte ale teatrului; d) identificarea așteptărilor și preferințelor publicului față de reprezentațiile de teatru (adică față de produsul oferit) în general și, în mod specific, față de repertoriul teatrului (tipul de piesă de teatru), față de actori și regizori și față de alte elemente importante în percepția publicului; e)aspectele mai importante, în percepția publicului, referitoare la motivațiile spectatorului de a alege, dintre alte oferte, teatrul, precum și la confortul serilor petrecute la teatru (am analizat întregul “traseu” parcurs de o persoană care merge la teatru: de la momentul în care apare ideea de a merge la teatru la alegerea piesei, la discuțiile cu posibilii însoțitori, la cumpărarea biletelor, la momentul când intră în teatru și până la întoarcerea acasă după ce a vizionat spectacolul).

Informații tehnice

Publicul-țintă îi vizează pe spectatorii Teatrului Odeon. Metoda de culegere a datelor: interviul pe bază de chestionar. Chestionarele au fost autocompletate în incinta teatrului (în sala de spectacol sau în foaier) înainte, în eventuala pauză și după spectacol. Culegerea datelor s-a realizat între 22 aprilie și 4 iunie 2004, la 16 reprezentații a opt piese de teatru.
Volumul eșantionului: 620 de persoane. Selecția persoanelor intervievate s-a realizat aleatoriu la intrarea spectatorilor în foaier.
Reprezentativitatea eșantionului: eroarea maximă de eșantionare este de +/-3,9% pentru un nivel de încredere de 95%.
Echipa care a lucrat la această cercetare este compusă din: Tamara Susoi, Alina Moldovan (ambele din partea Teatrului Odeon), Claudia Andrei, Sorin Mitulescu, Marius Lazăr și Mihai-Adrian Neacșu (din partea ANSIT). Am folosit aproximativ 30 de operatori, majoritatea studenți.

Caracteristici socio-demografice ale spectatorilor Teatrului Odeon

Raportând rezultatele obținute la datele furnizate de studiul anterior, realizat de colectivul Universității București, constatăm menținerea unora dintre caracteristicile publicului Teatrului Odeon, ceea ce arată că acesta are un profil socio-demografic distinct.
O primă constatare privește preponderența feminină a publicului: 61% femei în cercetarea Universității București și 64,1% în cercetarea noastră. Grupurile ajunse la teatru în componență exclusiv feminină sunt de aproape cinci ori mai numeroase decât cele formate numai din bărbați: 37% față de 7,3%. Nu este însă mai frecventă participarea la teatru a femeilor neînsoțite comparativ cu bărbații neînsoțiți. Rămâne încă insuficient cunoscut dacă proporția femeilor este identică și la alte teatre din București sau Teatrul Odeon este într-o mai mare măsură atractiv pentru publicul feminin.
Observăm că publicul este format în mare parte din tineri între 19 și 28 de ani (cu maximul la 20 de ani), dar și dintr-un al doilea segment, mai redus ca volum, dar important, situat în jurul vârstei de 50 de ani.
Ținând cont de ultima școala absolvită, situația arată astfel: 58,2% au studii superioare, 33,4% au terminat liceul sau o școală postliceală și 8,3% au doar școala generală sau profesională, 36,1% din spectatorii Teatrului Odeon frecventează în prezent o școală, cei mai mulți dintre aceștia fiind studenți (27,1%) și liceeni (7,5%). Dacă vom analiza subpopulația formată din persoanele care frecventează școala în prezent și au cel puțin 28 de ani, deci au o șansă foarte scăzută să mai urmeze o școală în viitor, adică să-și schimbe statutul din acest punct de vedere, constatăm că petrecerea timpului liber la teatru este o modalitate agreată în mod covârșitor de persoanele cu studii superioare (82,6%).
Din perspectiva statutului profesional, am constatat că 60,2% dintre spectatori lucrează ca angajați, patroni sau pe cont propriu. În detaliu, după ocupație, spectatorii Teatrului Odeon sunt: 49,2% angajați, 6,7% patroni, 5,5% liber profesioniști, 1,5% lucrători ocazionali, 0,7% șomeri, 0,5% casnici, 0,2% militari în termen, 4,6% pensionari, 0,2% voluntari, 0,2% sportivi și 0,5% fără ocupație. Se poate constata că ponderea patronilor și a liber profesioniștilor este mai ridicată decât în populația generală, iar a pensionarilor, mai scăzută. Luând în considerare dacă, în prezent, cei intervievați frecventează școala, obținem următoarele rezultate: 56,8% doar lucrează, 30,7% sunt într-o formă de învățământ (fără să lucreze), în timp ce doar 3,4% frecventează școala și au un loc de muncă.
Doar 32,4% dintre spectatorii Teatrului Odeon sunt căsătoriți. Această caracteristică este consonantă cu structura pe vârste. Totuși, 66,8% au un partener/ă: fie sunt căsătoriți – 32,4%, fie nu, dar au un/o “prieten/ă“ – 34,4%. Restul de 32,2% nu au o persoană specială în viața lor. Relația de căsătorie este mai importantă decât cea de ”prietenie” în determinarea însoțirii de către partener la un spectacol de teatru. Astfel, 71,2% dintre cei căsătoriți au venit la teatru cu soțul/soția, în timp ce doar 61,1% dintre cei necăsătoriți și care au un/o partener(ă) au venit la teatru cu acesta/aceasta.
Cei mai mulți dintre spectatorii (75,3%) Teatrului Odeon au un venit care le asigură cel puțin un trai decent. Astfel, 37,2% declară că veniturile “le ajung pentru un trai decent, dar nu-și permit cheltuieli mai deosebite“, 28,8% - că “își permit și unele cheltuieli mai deosebite, dar cu eforturi” și 9,3% - că reușesc să aibă ce își doresc fără să se restrângă de la ceva“. Așadar, publicul de teatru are o situație materială peste medie. Se poate afirma că, în ciuda prețului încă subvenționat al spectacolului de teatru din Romania, acesta nu poate reprezenta apanajul păturilor sărace ale populației. Tot relativ la situația materială, constatăm că 33% declară ca dispun de automobil personal cu care să se întoarcă acasă după piesă și 6,6% declară că vor folosi taxiul.

Frecvența și motivele pentru care bucureștenii merg la teatru

Pentru a stabili cât de des merg la teatru spectatorii Teatrului Odeon, am folosit doi indicatori: “de câte ori au fost la teatru în această stagiune până în prezent” și “în urmă cu cât timp au fost ultima oară la o piesă de teatru”. Am constatat că, până la momentul din stagiune când a fost realizată cercetarea, 42,5% dintre spectatori au fost la teatru de cel mult 3 ori, 36,1% de 4-7 ori și 21,4% de 8 sau mai multe ori. Iar în ceea ce privește durata din prezent până la precedenta ieșire la teatru, avem următoarele rezultate: 55,7% au mers la teatru în urmă cu maxim o lună, 17,4% în urmă cu 2-3 luni, 11,2% în urmă cu 4-7 luni și 14,0% în “stagiunea trecută” și “înainte de stagiunea trecută” (restul de 1,7% au mers “prima oară în viață la o piesa de teatru”). În condițiile în care durata unei stagiuni (care începe în octombrie și sfârșește în iunie) este de aproximativ 9 luni, “numărul mediu de reprezentații de teatru la care merge într-o stagiune un spectator al Teatrului Odeon” este de 5,8 ori.
Așa cum am arătat mai sus, spectatorii Teatrului Odeon sunt în mare parte tineri; totuși, adulții sunt cei care merg cel mai des (cel mai constant) la teatru; astfel, tinerii merg în număr mare, dar mai rar, în timp ce adulții sunt mai puțini, dar merg mai des la teatru decât tinerii.
20,4% dintre spectatorii Teatrului Odeon declară că “n-au mai fost de multă vreme la teatru și voiau să meargă”.

Publicul fidel

Un segment important al spectatorilor care vin la Odeon au încredere în oferta repertorială propusă și urmăresc cu consecvență toate evenimentele teatrale organizate. Agreează probabil atât repertoriul, colectivul artistic, cât și ambianța: 16,9% dintre spectatorii intervievați de noi au declarat că “voiam să văd o piesă la Teatrul Odeon (nu la alt teatru)”.
Pentru a estima volumul spectatorilor fideli față de Teatrul Odeon, am pornit de la definiția următoare: un spectator fidel față de Teatrul Odeon este un spectator care merge de multe ori la Teatrul Odeon pe durata unei stagiuni și merge de puține ori la celelalte companii de teatru luate împreună (O definiție strictă a fidelității unui spectator ar fi: este fidel Teatrului Odeon un spectator care merge numai la Teatrul Odeon, nu și la alte teatre. Am considerat prea restrictivă această definiție). Desigur, implicat este vorba de un spectator care merge destul de frecvent la teatru, iar nu accidental (de minim 4 ori într-o stagiune). În chestionar nu există întrebări din care să reiasă direct că un spectator este fidel sau nu Teatrului Odeon, dar există șase indicatori din care rezultă indirect calitatea de “fidel”: compania de teatru la care a fost ultima oară (pentru 17,3% a fost Odeonul, deci avem două spectacole consecutive văzute la Odeon), compania de teatru la care merge mai des (la Odeon 18,2%), spectatori care au mers cel puțin o dată și la reprezentațiile de dans (17,2%), spectatori care au mers cel puțin o dată și la spectacole-lectura (9,2%), spectatori care între motivele pentru care au venit la teatru au ales “voiam să văd o piesă la Teatrul Odeon” (41,8%). Pentru a selecta spectatorii fideli de cei “infideli”, am decis să fie îndeplinite minim 3 din cele 6 criterii. În aceste condiții, procentul de spectatori fideli Teatrului Odeon este de 8,9% ( Dacă am fi decis să fie îndeplinite minim 4 criterii din 6, atunci procentul de fideli ai Teatrului Odeon ar fi fost de 3,3).
Dintre spectatorii Teatrului Odeon care merg la reprezentațiile de teatru, 17,2% au fost cel puțin o dată și la un spectacol de dans (dintre cele lansate la Odeon) și 9,2% au fost cel puțin o dată și la un spectacol-lectură al aceluiași colectiv artistic. Vârsta celor care merg și la spectacole de dans (în medie au 35 de ani) este semnificativ mai ridicată decât a celor care merg doar la teatru (în medie au 31 de ani). În comparație cu spectacolele de teatru, cele de dans par a avea statutul de zonă de explorare, ele fiind preferate în special de către liber profesioniști, care sunt persoane mai deschise spre nou și spre “altfel”. În schimb, la spectacolele-lectură, unde intrarea este gratuită, sunt mai prezente multe persoane care “lucrează doar ocazional”, deci nu prea au cu ce plăti un bilet; studenții sunt mai puțin atrași de acest gen de spectacol decât liceenii.

Motivația venirii la teatru

Mai sus am analizat cât de des și la ce companii de teatru merg spectatorii Teatrului Odeon. Dar ce-i face pe aceștia să meargă la teatru, în general? Explicațiile expuse de spectatori pentru a-și motiva frecventarea teatrului sunt indicate mai jos, în ordinea descrescătoare a importanței.
Cei mai mulți spectatori au criterii judicioase și motivații deosebit de profunde. Observam situarea numai pe locul trei a motivelor legate de distracție/relaxare, după motivele ce țin chiar de specificul activității respective de petrecere a timpului liber – în acest caz, vizionarea unei piese de teatru. De asemenea, se situează abia pe locul cinci grupul motivelor care presupun petrecerea plăcută a timpului împreună cu alte persoane oarecum indiferent de “pretextul” pentru care s-au întâlnit acele persoane, de genul de spectacol la care vor merge. În concluzie, spectatorii de teatru sunt interesați de acest mod de petrecere a timpului liber și nu le este indiferent dacă merg la teatru sau practică altă activitate în timpul liber; cei mai mulți nu doresc să înlocuiască teatrul cu altceva.

Motivația frecventării spectacolelor de teatru (motive grupate)

  1. piesa de teatru: conținutul acesteia și modul cum a fost pusă în scenă (”m-a atras titlul piesei“, “m-a atras autorul piesei”, “m-a atras regizorul piesei” ”am venit să văd anumiți actori”, ”m-a atras afișul piesei”, “m-au interesat textul, ideile din această piesă”, “am citit piesa, cartea sau am văzut filmul corespondent și eram curios cum a fost pusă în scenă”........................................................................70,3%
  2. atitudinea față de teatru și locul teatrului între preferințele de petrecere a timpului liber (”îmi place să merg la teatru, iubesc teatrul și vreau să fiu la curent cu viața teatrală”, “n-am mai fost de multă vreme la teatru și voiam să merg”).........................................................................43,8%
  3. petrecerea plăcută a timpului liber (indiferent dacă la teatru sau în alta parte) (”simțeam nevoia să ies în oraș, în lume”, “astăzi este ziua din săptămână în care obișnuiesc să ies în oraș”, “vroiam să mă distrez, să-mi petrec plăcut timpul liber”, ”vroiam să mă relaxez, să mă destind“, “vizionarea acestei piese face parte dintr-o ieșire cu prietenii în oraș”)...........................................................................40,8%
  4. aprecierile altor persoane, calitatea percepută de alții a piesei de teatru (“am auzit că piesa este foarte bună”, “am auzit că acest spectacol este un eveniment”, “m-a atras faptul că multă lume vorbește despre această piesă”, “am citit/văzut comentarii, cronici ale piesei”, ”știu că piesa a fost nominalizată / premiată la Gala UNITER”)........................................................................33,4%
  5. relațiile interpersonale ale persoanei (“vizionarea acestei piese face parte dintr-o ieșire cu prietenii în oraș”, “m-a invitat un apropiat sau o cunoștință”)................................................29,6%
  6. renumele Teatrului Odeon (“voiam să văd o piesă la Teatrul Odeon – nu la alt teatru”)..17,0%
  7. preferință pentru piese noi (“m-a atras faptul că piesa este în premieră în această stagiune”).....5,9%

Obstacole

Trebuie observat că 17,0% dintre cei investigați nu ar dori să meargă mai des la teatru. Aceștia consideră că “merg suficient de des la teatru” sau că “nu-i împiedică nimic” să meargă mai des. Majoritatea celor care au participat ar fi dorit totuși să vină mai des, dar nu au putut-o face din diferite motive. Iată care ar fi aceste motive, în ordinea descrescătoare a importanței. Cel mai important obstacol este timpul disponibil limitat al posibililor spectatori.

Obstacole întâmpinate în frecventarea teatrelor (grupate)

  1. timpul alocat, organizarea timpului ( “celelalte activități – munca, școala, întreținerea personală, gospodăria etc. – îmi ocupă aproape tot timpul”, “în timpul săptămânii nu pot merge din cauza programului de la serviciu”, “mi-e greu să mă deplasez cu câteva zile înainte să cumpăr bilete”, “ajung prea târziu acasă după piesă”, “dacă aș merge mai des la teatru, ar trebui să practic mai rar alte activități care-mi plac”, “am copil / copii pe care n-am cu cine să-i las”) ......... 73,2%
  2. organizarea teatrului (“prețul biletului este prea mare”, “mi-e greu să mă deplasez cu câteva zile înainte să cumpăr bilete”, “ajung prea târziu acasă după piesă”, “mi-e teamă pentru siguranța mea când mă întorc acasă seara târziu după piesă”) ...... 40,0%
  3. starea materială ( “lipsa banilor”, “prețul biletului este prea mare”, “nu-mi permit să cheltuiesc mai mult pentru mai multe seri la teatru decât petrec în prezent”, “am copil / copii”)................34,0%
  4. relațiile sau obligațiile interpersonale (“nu am cu cine / cei cu care aș putea merge nu vor să vină mai des la teatru”, “am copil / copii”).................................22,4%
  5. rezistența fizică ( “nu-mi permite sănătatea”, “în timpul săptămânii oboseala acumulată peste zi mă face să prefer să-mi petrec seara acasă în loc să mai ies în oraș”)....................18,3%
  6. locul teatrului în timpul liber (“dacă aș merge mai des la teatru, ar trebui să practic mai rar alte activități care-mi plac”)...............6,3%
  7. siguranța ( “mi-e teamă pentru siguranța mea când mă întorc acasă seara târziu după piesă”)...............6,2%
  8. calitatea spectacolelor de teatru (“oferta bucureșteană de piese de teatru nu corespunde gusturilor mele”)...............4,9%

Informarea în legătură cu viața teatrală

Decizia de a merge la un spectacol de teatru trebuie să includă invariabil și o parte care ține de informarea propriu-zisă. Procesul de informare nu este numai unul de scurtă durată (de exemplu: doresc să aflu ce actori joacă în cutare piesă). Există de fapt o receptare constantă de informații de către public, prin care acesta își creează (în funcție de propriile nevoi și resurse) o imagine despre teatru, actori, piese etc. Desigur că cea mai eficientă cale de a te informa și de a-ți face o imagine este să vii la teatru la spectacole. Există însă și etape care preced acest pas.
În cadrul cercetării noastre au existat câteva întrebări axate pe această dimensiune a informării publicului. Mai exact, acestea s-au referit la: gradul de interes, tipurile de informații considerate relevante pentru alegerea piesei, sursele de informare pentru piesa din seara interviului.
În ceea ce privește gradul de interes (Textul întrebării: Urmăriți la tv, la radio sau din ziare și reviste informațiile despre viața teatrală - comentarii, cronici de teatru, interviuri cu actori români?..1.când le întâlnesc, de obicei trec la alt gen de informații 2. le urmăresc când le întâlnesc doar dacă mă atrag pe moment 3. le urmăresc ori de câte ori le întâlnesc 4. caut aceste informații în mod special.) există un segment de public pe care îl putem considera “fidel” teatrului, acesta urmărind fie activ, fie pasiv informațiile despre viața teatrală atunci când acestea sunt disponibile (comentarii, cronici de teatru, interviuri etc). Astfel, jumătate dintre subiecții intervievați declară fie că urmăresc informațiile despre viața teatrală activ, căutându-le (16,5%), fie pasiv, ori de câte ori le întâlnesc (34,5%). Femeile tind să aibe o orientare mai activă în ce privește informațiile despre teatru (în general) decât bărbații: 18% dintre ele, față de 12% dintre bărbați declară că “le caută în mod special”. De asemenea, cei mai în vârstă tind să fie mai activi la capitolul informare decât cei mai tineri: media de vârstă a celor care caută este de 39 de ani, comparativ cu 27 de ani media celor care le urmăresc când le întâlnesc doar dacă îi atrag pe moment. Tinerii cu vârsta între 14-25 de ani (Am stabilit 4 grupe de vârstă pentru comparații: 14-25, 26-35, 36-49 și 50 de ani și peste. Am comparat de obicei procentul observat pe o grupă de vârstă cu procentul pe tot eșantionul (media tuturor grupelor) sunt mai pretențioși în ceea ce privește forma de prezentare a informațiilor despre viața teatrală: 62% dintre ei, comparativ cu 28% la cei peste 50 de ani, declară că „le urmăresc doar dacă îi atrag pe moment”. În funcție de nivelul de educație, cei cu educație mai scăzută (cei fără studii superioare (Am stabilit 3 categorii pentru nivelul educației: 1. școala generală/profesională; 2. liceu/școală postliceală; 3. facultate/masterat/doctorat) urmăresc în mai mare măsură decât ceilalți informațiile teatrale doar dacă îi atrag pe moment.
Există și un segment de public care nu se declară în mod special atras de informațiile care vin din zona teatrului: 47% dintre respondenți declară că urmăresc acest gen de informații “doar dacă mă atrag pe moment”.
Ca tipuri de informații relevante pentru alegerea unei piese, cele care se referă la actorii care joacă în piesă sunt considerate de primă importanță (43% dintre subiecți pun pe primul loc acest gen de informații). Regizorul și afișul piesei par să fie cele mai lipsite de importanță în alegerea piesei: 14% din totalul răspunsurilor iau în considerare regizorul și 2% afișul pieselor de teatru (vezi tabel 1).
Cei cu vârste între 14-25 de ani sunt mai influențați în alegerea piesei de titlul acesteia decât celelalte grupe de vârstă: 36% dintre ei declară că titlul este principalul factor care influențează decizia de a alege o piesă anume, față de 26% care declară acest lucru per total eșantion. Actorii sunt cei mai importanți în alegerea spectacolului pentru grupa de vârstă 36-49 de ani (58% pun pe primul loc acest element față de 43 per total eșantion).

Tabel 1. Ierarhia elementelor de informare importante pentru alegerea piesei.

Locul/categoria

Numărul de răspunsuri

Procentul de răspunsuri

Procentul de cazuri

1.actorii

487

39,1

75,3

2.autorul

289

23,2

44,7

3.titlul

274

22,0

42,3

4.regizorul

173

13,9

26,7

5.afișul

22

1,8

3,4

Total

1245

100,0

192,5

Sursa: Sondaj de opinie DSCPT-Odeon, 2004

În funcție de educație, la cei din prima grupă (școala generală sau profesională) contează mai mult titlul piesei de teatru în luarea deciziei de a merge la o piesă anume, comparativ cu cei mai educați.
Principalele surse de informare menționate de subiecți sunt: publicațiile specializate pe informații de loisir (39,7% dintre răspunsuri), relațiile interpersonale (33%), afișele și pliantele (18,6%). Rezultatele complete pot fi observate în Tabelul 2. Precizăm că fiind vorba de o întrebare cu răspunsuri multiple, variantele menționate nu se exclud. De remarcat faptul că foarte puțini au “bifat” mass media, respectiv televiziunea, radioul, ziarele, revistele, ca surse de informare. Asta înseamnă și că publicul nu se așteaptă să găsească informații despre viața teatrală în aceste medii.
Pe grupe de vârstă, cei mai axați pe publicațiile specializate pe informație de loisir , sunt tinerii cu vârsta între 14-25 de ani: 48% dintre aceștia au declarat că s-au informat despre piesa din seara interviului pe această cale, față de 41% per total eșantion. De asemenea tinerii cu vârsta până în 25 de ani se informează mai mult prin relațiile interpersonale decât celelalte grupe de vârstă.
O altă tendință a fost aceea că persoanele cu vârste între 36-49 de ani intervievate de noi, iau în considerare mai mult decât celelalte grupe de vârstă afișele și pliantele ca surse de informare despre piesele de teatru: 33% dintre aceștia au afirmat că au aflat despre piesă din seara respectivă (și) pe această cale, față de 26% în eșantionul total. De asemenea, cei de 50 de ani și peste iau în considerare mai mult mass media ca sursă de informare, comparativ cu restul categoriilor de vârstă (24% dintre aceștia spun că au aflat despre spectacol de la televiziune/radio/din ziare/reviste, față de 11% care declară același lucru însă per totalul eșantionului).

Tabel 2. Tipuri de surse de informare menționate de subiecți

Categoria

Numărul de raspunsuri

Procentul de răspunsuri

Procentul de cazuri

Publicații specializate pe informație de loisir (b24 Fun, 7 seri)

262

39,7

41,1

Relații interpersonale (însoțitor, alte persoane)

291

33,0

45,7

Afișe, pliante

164

18,6

25,8

Mass-media

(tv, radio, ziare, reviste)

73

8,3

10,6

Internet

(site-ul Odeon, alte situri)

66

7,4

10,4

Total

881

100,0

138,4

Sursa: Sondaj de opinie DSCPT-Odeon, 2004

Deși aproximativ o cincime din subiecți (18%) afirmă că au vizitat site-ul de pe internet al Teatrului Odeon, doar 5% spun că au aflat despre piesa la care au venit de pe acest site. Probabil site-ul teatrului este privit mai degrabă ca unul de prezentare generală decât un loc în care informațiile sunt înnoite săptămânal sau zilnic. Grupa de vârstă 26-35 de ani este cea mai activă la acest capitol: 22% față de 18% în eșantionul general declară că au vizitat site-ul Odeon.

Preferințele publicului de teatru de la Odeon

O altă dimensiune a cercetării s-a referit la preferințele publicului de teatru de la Odeon. Ne-au interesat atât cele despre conținutul spectacolelor, cât și cele de ordin pragmatic (facilități de procurare a biletelor, orele de începere/încheiere a spectacolelor).
Una dintre întrebările din chestionar viza preferințele publicului pentru anumite genuri de piese . Nu au fost date nume de piese însă, ci doar seturi de atribute (comedii vs drame, clasice vs contemporane, cu autori români vs autori străini etc.) situate la capetele unei scale cu 5 trepte. O primă observație pe care o putem face este că tendința cea mai întâlnită este aceea a non preferinței pentru un gen sau altul de piesă. Astfel, aproximativ unul din trei spectatori declară că ar merge “în mod egal” atât la comedii cât și la drame, atât la piese clasice, cât și contemporane, atât la piese montate în mod “tradițional”, cât și la cele montate într-o manieră “experimentală”. Nediferențierea de care vorbim este mai accentuată când este vorba de piese de teatru ale unor autori români vs autori străini (2 din 3 subiecți), de piese cu subiecte din viața cotidiană vs piese cu subiecte mai neobișnuite (4 din 10 subiecți), sau de piese cu acțiune în trecut vs piese cu acțiune în prezent (1 din 2 respondenți).
Dincolo de cei care sunt “egal orientați”, cele mai multe opțiuni merg spre comedii (47% dintre subiecți tind să prefere mai mult acest gen de piese), piese clasice ( 47%), piese cu situații de viață mai neobișnuite (36%) sau piese cu public neimplicat în joc(46%).
Persoanele de sex feminin sunt mai orientate spre genul de spectacole în care accentul e pus pe dramatism decât persoanele de sex masculin: astfel, 73% dintre cei care aleg să meargă la foarte multe drame și la foarte puține comedii sunt femei (în eșantion, proporția de femei fiind de 64%). Explicația se află probabil în afinitatea feminină pentru emotivitate și cei aflați în suferință.
De asemenea, femeile preferă într-o măsură mai mare piese cu acțiune care se petrece în prezent: 72% dintre cei care declară că preferă să meargă la multe sau foarte multe piese cu acțiunea în prezent sunt femei (față de o proporție a femeilor în eșantion de 64%). Bărbații, comparativ cu femeile, par mai puțin atrași de piesele puse în scena într-o manieră experimentală: 26% dintre cei care declară că preferă mai multe sau foarte multe piese experimentale sunt bărbați (proporția acestora în eșantion fiind de 36%), iar 73% sunt femei (față de 64% în eșantionul general).
Realizând o analiză pe grupe de vârstă am constatat următoarele tendințe în răspunsurile la acest set de întrebări:
•  persoanele de vârsta a treia sunt mai atrase de piesele clasice , comparativ cu celelalte grupe de vârstă: 31% față de 23% în eșantion declară că preferă să vizioneze mult mai multe piese clasice și cât mai puține piese contemporane.
•  cei mai atrași de piesele cu subiecte neobișnuite par să fie cei din grupa de vârstă 26-35 de ani: 19% dintre ei preferă mult mai multe piese de acest tip decât piese cu subiecte din viața de zi cu zi, comparativ cu 14% procentul de eșantion.
•  în general nu există opțiuni clare legate de piesele cu subiect axat pe trecut vs piese cu subiect axat pe prezent, și nici diferențieri ale răspunsurilor în funcție de grupele de vârstă pe care le-am stabilit.
•  în ce privește axa tradițional/experimental, cei mai în vârstă sunt mai atrași, așa cum era de așteptat, de piesele puse în scenă în manieră tradițională, iar tinerii până în 25 de ani de cele puse în scenă în manieră experimentală (în medie, la ambele grupe de vârstă este o diferență de plus/minus 5% față de tendința eșantionului general).
•  tinerii (14-25 de ani) sunt mai atrași de piesele cu public implicat în joc comparativ cu adulții (cu vârsta peste 36 de ani).
Din punctul de vedere al educației, cei cu liceu / școală postliceală par cei mai atrași de piesele clasice și de cele cu autori români. Cei cu școală generală/școală profesională par mai atrași decât celelalte categorii de piesele cu subiecte din prezent, cu public mai degrabă neimplicat în joc.
O altă întrebare din chestionarul nostru viza anumite elemente mai mult sau mai puțin convenționale prezente în unele piese de teatru. Am întrebat mai exact “Vă deranjează prezența în cadrul unor puneri în scenă a unor elemente de erotism/violență/ateism/mesaje educative/mizerie/limbaj de stradă?” (cu variante de răspuns Da sau Nu ). Dintre elementele menționate, cel mai mult deranjează violența (47%) și limbajul de stradă ( 31%), și cel mai puțin mesajele educative (16%) și elementele de erotism (17%). Elementele de mizerie, sărăcie sau cele de ateism din cadrul unor montări de teatru deranjează într-o mai mică măsură (aproximativ 1 din 5 subiecți declară DA în ambele cazuri).
În funcție de sexul subiecților, putem afirma că segmentul feminin al publicului este în mai mare măsură deranjat de elementele de erotism prezente în anumite piese decât segmentul masculin: 19 % dintre femei față de 14% dintre bărbați răspund pozitiv la această întrebare. Bărbații sunt pe de altă parte mai deranjați de elementele de sărăcie, mizerie din anumite piese , comparativ cu femeile: 24% dintre ei față de 18% dintre femei răspund pozitiv la această întrebare.
În funcție de vârsta subiecților intervievați, cei mai deranjați de elementele de erotism prezente în unele piese de teatru sunt cei cu vârste peste 36 de ani (aproximativ 26% dintre aceștia declară aceasta față de 18% per total eșantion). Același lucru se observă și în ce privește elementele de violență : 63% dintre cei cu vârste între 36 și 49 de ani, respectiv 73% dintre cei de 50 de ani și peste, se arată nemulțumiți de prezența acestor elemente în unele piese (în eșantion, procentul este de 48%). La capitolul ateismnu sunt diferențe semnificative în funcție de grupele de vârstă, vizavi de prezența acestor elemente în unele piese de teatru.
Cei mai puțin deranjați de mesajele educative sunt cei din grupa de vârstă 36-49 de ani: 90% dintre aceștia nu sunt deranjați de ele, față de 84% în eșantionul general.
Elementele de sărăcie din piesele de teatru sunt cel mai puțin acceptate de persoanele de vârsta a treia (de 50 ani și peste): 32% dintre aceștia le resping, față de 21% - procentul din eșantionul general. Aceeași tendință se observă și în ce privește limbajul de stradă: 44% dintre cei din grupa de vârstă 50 de ani și peste sunt deranjați de acestea, față de 31% per total eșantion.
Pe lângă spectacolul de teatru în sine, există de multe ori și factori pragmatici care pot favoriza sau, dimpotrivă, împiedică oamenii să ajungă în sală de teatru. Foarte mulți subiecți (84% din eșantion) s-au arătat încântați de exemplu de posibilitatea rezervării/cumpărării biletelor prin telefon sau internet. Ideea programării unor spectacole la matineu nu pare una atractivă, doar 36% considerând că “le este necesară” o astfel de inițiativă. Pentru posibilitatea rezervării / cumpărării de bilete prin abonament, procentul celor atrași de această posibilitate este de 42% din eșantion. Cei mai interesați de posibilitatea de a-și procura biletele prin abonament sunt tinerii cu vârsta între 14 și 25 de ani, și cei mai puțin interesați sunt cei cu vârsta peste 35 de ani.
În ceea ce privește ora de începere/încheiere a spectacolelor, peste 70% dintre subiecții investigați preferă ca piesa de teatru să înceapă până în ora 19 (inclusiv), și să se termine până la ora 22. Credem că motivul principal este legat de mijlocul de transport spre casă: 2 din 3 dintre subiecți ne-au declarat că este vorba de un mijloc de transport în comun, acestea fiind disponibile până în jurul orei 23. Segmentul 14-25 de ani este mai atras decât ceilalți de eventualele spectacole în matineu.

Specificul Teatrului Odeon

Dincolo de informațiile socio-demografice, care ne oferă și ele o imagine despre publicul Teatrului Odeon, am cerut subiecților incluși în anchetă să descrie în propriile cuvinte Teatrul Odeon, în comparație cu celelalte teatre pe care le cunosc. Am folosit următoarea întrebare: Teatrul Odeon, în comparație cu alte teatre este....? În 90% din răspunsurile înregistrate era vorba de caracteristici pozitive. Acestea au fost de mai multe tipuri:
•  vizavi de arhitectură, amplasament: ambianță și sonorizare, aranjat, curat, arhitectura deosebită, bine poziționat, cochet, elegant, discret, intim etc.;
•  vizavi de prețul spectacolelor: accesibil ca preț;
•  vizavi de calitatea spectacolelor: actori foarte buni, calitatea distinctivă a pieselor pe care le-am vizionat aici, scenografia, are o ofertă mai variată și montări mai neconvenționale, avangardist prin piesele puse în scenă, cu actori minunați și regizori inimoși, fresh, experimental, tânăr, viu etc.
•  aprecieri generale: aparte, altfel, aduce o nouă stare de spirit, are stil, bun, foarte bun, ciudat, clasic și frumos în același timp, competitiv și de calitate, cool, deosebit etc.
Au existat și câteva aprecieri negative. Cea mai des întâlnită s-a referit la spațiul prea mic. Cineva reproșa insuficientă publicitate , iar altcineva a scris că este prea comercial în ultimul timp, cu subiecte pentru adolescenți, cu piese puțin profunde, “de tranziție”.
A existat și un segment de respondenți care fie nu s-au putut exprima, fie pur și simplu nu vedeau nici o diferență față de alte teatre: este prima oara când vin aici, nu am mai fost de mult timp la Odeon, nu pot face comparații, ok, mediu, la fel de bun, comparabil cu celelalte.
Am realizat și o ierarhie din punctul de vedere al companiei de teatru cel mai des vizitate de catre subiecți.

Cea mai frecventată instituție de teatru din București este Teatrul Național. Dacă ne gândim la resursele (atât materiale cât și umane) acestei companii, nu este deloc surprinzător acest fapt. Dintre teatrele mici însă, iată că Teatrul Odeon este cel mai “titrat”. Cei care merg mai des la Odeon (în comparație cu celelalte teatre), provin mai mult din grupa de vârstă 36-49 de ani: 22% dintre ei declară că merg mai des la Odeon, față de 16% per total eșantion).

Concluzii

Spectatorii Teatrului Odeon sunt în mare parte tineri. Însă cei care merg mai des și relativ constant la teatru sunt adulții. Aproximativ 10% dintre spectatorii Teatrului Odeon sunt public fidel acestui teatru. Cele mai importante motive ale frecventării spectacolelor de teatru sunt piesa de teatru în sine, atracția față de spectacolul de teatru și petrecerea plăcută a timpului liber.Cele mai importante obstacole în calea accesului la spectacolele de teatru sunt timpul insuficient sau prost organizat, organizarea teatrului, resursele materiale.
În alegerea unei piese de teatru actorii sunt elementul cel mai important. Principalele surse de informare despre spectacolele de teatru și viața teatrală sunt: publicațiile specializate pe informații de loisir, relațiile interpersonale, afișele și pliantele . În funcție de genul piesei de teatru, cei mai mulți subiecți sunt „neutri”, în sensul că ar merge în mod egal atât la piese clasice, cât și contemporane, atât la drame, cât și la comedii s.a.m.d.. Ca și conținut sau modalitate de exprimare într-o piesă de teatru, cel mai mult deranjează prezența unor elemente de violență și limbaj de stradă , iar cel mai puțin, prezența unor mesaje educativerespectiv elemente de erotism.
Majoritatea subiecților s-au arătat interesați de posibilitatea rezervării / cumpărării biletelor prin telefon sau internet. Aproximativ o treime dintre spectatori s-au arătat interesați de eventualele spectacole în matineu ale teatrului.
Cerând spectatorilor de la Teatrul Odeon să realizeze o caracterizare succintă a acestuia, în comparație cu alte teatre, în 90% din cazuri atributele menționate de subiecți au fost pozitive mergând de la elementele de arhitectură și decor până la calitatea spectacolelor puse în scenă.