Secolul XVII

În zona actuală a Teatrului Odeon se afla în sec. XVII proprietatea spătarului Dumitrache Ghica, primită ca zestre de la Maria Văcărescu. Prima atestare documentară a unei case boierești datează din anul 1768. În 1807 proprietatea a fost divizată prin moștenire, terenul revenind lui Costache banul. În anul 1813 Ioan Caragea a închiriat proprietatea Ghica pentru a instala Curtea domnească. Ulterior, Caragea a închiriat și casa Slătineanu folosită pentru divanul domnesc (aflată pe locul actualului imobil Capșa, inclusiv clădirea de pe Calea Victoriei 38). Statutul de Curte domnească a fost menținut până în anul 1825.
Curtea domnească a lui Caragea cuprindea, după diferite descrieri, reședința – fosta casă Ghica – și anexele: grajduri în zona dinspre str. Academiei și către sud (pe actualul corp al hotelului Majestic).
Casele Ghica au fost cumpărate în 1860 de Nicolae Lahovary, familia menținându-și proprietatea până la naționalizarea din 1948.

1860 - 1945

Procesul de modernizare a Căii Victoriei a afectat și proprietatea Lahovary. În locul rezidenței de lux – devenită caducă, terenul a fost utilizat pentru noi funcțiuni. Casa Ghica a fost închiriată pentru instituții sau comerț: Clubul tinerimii, Partidul Național de peste Carpați, Societatea Mercur, berărie și bodegă importantă etc.
O intervenție mai importantă a fost vânzarea (sau închirierea) a două parcele de pe latura de nord unde a fost construit, către Calea Victoriei, un imobil în care are sediul, în perioada interbelică, celebra gazetă L’Independance Roumaine (la al cărui etaj au avut loc reprezentațiile lui Lumière) și magazinul de muzică Orfeu.
Restructurarea majoră a proprietății s-a produs la începutul sec. XX. Din inițiativa lui Emil Lahovary, arhitectul Grigore Cerchez a conceput un ansamblu arhitectural de anvergură: Teatrul Comedia situat pe latura dinspre str. Academiei, dar cu fațada orientată către Calea Victoriei, flancat de două corpuri laterale, către nord magazine și apartamente și către sud, Hotel Majestic. Teatrul a fost inaugurat pe 25 decembrie 1911 urmat de aripile laterale independente – Hotel Majestic și corpul nordic cu apartamente și magazine, configurând astfel cele două pasaje.
Teatrul a suferit unele transformări către jumătatea secolului, amplificarea sălii, înălțarea scenei și introducerea unor corpuri de legătură cu aripile laterale – anexe ale scenei – peste cele două pasaje.
Bombardamentele din 1945 au afectat atât teatrul, cât și corpurile laterale, în special cel nordic care a fost parțial refăcut.

1947 - 2002

Până în anii 60 ansamblul și-a păstrat integritatea fizică, însă cu schimbarea funcțiunilor. Fosta casă a fost transformată în librăria Cartea Rusă, iar Hotel Majestic a fost scos din funcțiune.
În anii 70, într-o campanie de renovare a fostelor hoteluri, Hotel Majestic și-a recăpătat funcțiunea originară.
În anul 1974 Sala Comedia a Teatrului Național devine Sala Majestic a Teatrului Giulești, teatru care în anul 1990 își schimbă denumirea în Teatrul Odeon.
În anii 80 a fost construit un imobil către Calea Victoriei, pe locul rămas gol prin demolări pe latura de nord și s-a amenajat alveola creată în fața teatrului.
În anul 2002 clădirea Teatrului Odeon este renovată aproape în întregime. S-a refăcut podeaua scenei, scaunele din sală au fost schimbate, tencuiala pereților interiori a fost dată jos până la stucatură și refăcută. A fost reparat sistemul tehnic de glisare al tavanului. Au fost refăcute scările interioare și exterioare cu piatră din cariera Vratza (Bulgaria).

Istoricul Teatrului

Teatrul ODEON, unul dintre cele mai reprezentative teatre din București, a fost fondat în 1946, sub numele de Teatrul Muncitoresc CFR Giulești. Sala Majestic a fost inaugurată în 1974, fiind una dintre cele mai elegante săli de teatru din Bucureşti şi singura din Europa cu tavan glisant. În anul 1990 Teatrul Giuleşti îşi schimbă numele în Teatrul Odeon.

Teatrul ODEON este un teatru de repertoriu, cu o echipă stabilă de 32 de actori, 2 regizori și un scenograf. Sala Majestic are o scenă à l'italienne și o capacitate a sălii de 300 de locuri. De-a lungul timpului spectacolele teatrului au participat la numeroase turnee și festivaluri internaționale: în Marea Britanie cu spectacolul Richard III de Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu (1994), la Bratislava, Slovacia cu spectacolul Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, regia Dinu Cernescu (1996), la Oldenburg, Germania (1996) cu La Țigănci, regia Alexander Hausvater, la Berlin (1999) și Hanovra (2000) cu spectacolul Saragosa – 66 de zile după Jan Potocki, regia Alexandru Dabija (1999), la Cairo, Egipt, cu spectacolul Teatru seminar după Petre Țuțea, regia Dragoș Galgoțiu, la Berlin cu spectacolul Frații de Sebastian Barry, regia Alexandru Dabija (2001), în Canada cu spectacolul Cumetrele de Michel Tremblay, regia Petre Bokor (2001). În 2003 De ce fierbe copilul în mămăligă după Aglaja Veteranyi, regia Radu Afrim, a participat la Journees Theatrales de Carthage, în Tunisia, iar în 2004 la Bienala de la Wiesbaden, Germania. În 2006, joi.megaJoy a fost prezentat în Ungaria, la Budapesta și Debrecen, iar Portretul lui Dorian Gray la Bruxelles, Belgia, iar în 2007, Un tango mas a fost invitat la Ierusalim, în cadrul Târgului Internațional de Carte, la Budapesta, la Bassano del Grappa (Italia), în cadrul Festivalului OperaEstate Festival Veneto, iar în 2008 la Madrid cu ocazia Săptămânii Teatrului Românesc. Tot în 2007, Ionesco - cinci piese scurtea fost prezentat la Paris la Theatre de La Huchette, iar Block Bach la Praga și Paris, în 2008 la Bruxelles și Atena, în 2010 la Poznan, Polonia, iar în 2011 la Berlin. În anul 2008, Șefele a fost prezentat la Madrid în cadrul Săptămânii Teatrului Românesc, Hamletmachine a fost invitat la Festivalul Internațional Shakespeare, Gdansk (Polonia), E doar sfârșitul lumii a fost invitat la Rennes, Franța în cadrul Festivalului Internațional de Teatru „Mettre en scene”, iar Spovedanie la Tanacu a fost prezentat la Paris, la sediul Ambasadei României. În anul 2009, același spectacol a fost invitat la Lodz (Polonia), în cadrul Festivalului Internațional al Pieselor Plăcute și Neplăcute.

Teatrul și spectacolele sale au obținut în: 1979 – Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Internațional de Teatru de la Arezzo, 1991 și 1992 – Premiul de Excelență, 1993 – Teatrul Anului, 1994 – Premiul pentru cel mai bun spectacol în cadrul Festivalului Național de Teatru, 1995 – Premiul pentru cel mai bun spectacol în cadrul Festivalului Comediei Românești. În ultimii ani a primit numeroase premii la festivalurile de teatru de la Piatra Neamț, Brașov, Galați, Timișoara și Premii UNITER.

Deoarece unul dintre scopurile teatrului este și formarea tinerilor spectatori, se organizează săptămânal vizite ale teatrului urmate de jocuri teatrale pentru copii și tineri, în cadrul programului TEATRUL ȘI ȘCOALA.

Începând cu anul 2001, teatrul prezintă programul de SPECTACOLE LECTURĂ pe texte românești și internaționale din dramaturgia contemporană, urmate de discuții cu publicul.

În stagiunea 2001-2002 a debutat programul DANS LA ODEON, coordonat de coregraful Răzvan Mazilu, sub forma unor Gale Extraordinare desfășurate lunar. Datorită afluenței mari a publicului și a reacțiilor entuziaste a mass-media, acest proiect a continuat în stagiunea 2003-2004 cu trei premiere, fiind urmate de Portretul lui Dorian Gray dupa Oscar Wilde, regia Dragoș Galgoțiu. În perioada 2006 - 2008, programul a continuat cu premierele Un tango Mas, Block Bach, în regia lui Alexandru Dabija și Umbre de lumină.

Tot în stagiunea 2001-2002 a fost lansat proiectul TINERI REGIZORI, TEXTE CONTEMPORANE, destinat studenților sau tinerilor absolvenți ai academiilor de artă. În urma concursului, au fost realizate spectacole care au intrat în repertoriul curent: Alchimistul după romanul omonim al lui Paulo Coelho, regia Anca Maria Colțeanu, norway.today de Igor Bauersima, regia Andreea Vălean,Genocid sau Ficatul meu e fără rost de Werner Schwab, regia Sorin Militaru, Marisol de Jose Rivera, regia Alexandru Berceanu și Morți și vii de Ștefan Caraman, regia Ana Mărgineanu. În 2003 proiectul a continuat cu spectacolul De ce fierbe copilul în mămăligă după Aglaja Veteranyi, regia lui Radu Afrim, iar în 2004 cu spectacolul Chip de foc de Marius von Mayenburg, regia Felix Alexa. În 2009 concursul de proiecte a fost relansat, iar câștigătorii au fost Mariana Cămărășan și Alexandra Penciuc cu textul Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva de Jonas Gardell și Alexandru Mihail cu piesa Blifat de Gabriel Pintilei.

În mai 2006, Teatrul Odeon a inițiat programul ARTE (American – Roumanian Theatre Exchange) în parteneriat cu Lark Play Development Center din New York. ARTE constă într-un schimb teatral între dramaturgii din România și Statele Unite, oferind posibilitatea acestora de a-și îmbunătăți calitatea pieselor și a traducerilor prin participarea la sesiuni comune de lucru, ateliere, întâlniri și rezidențe desfășurate la Teatrul Odeon și Teatrul Lark.

Tot în 2006 a fost lansat un nou program internațional, ODEON.ART, dedicat culturii și artei unei țări din spațiul european, care a debutat în același an cu Săptămâna Teatrului Maghiar și a continuat cu Săptămâna Teatrului Ceh, iar în 2008, Săptămâna Culturii Olandeze și Zilele Teatrului Polonez. În 2009 s-au desfășurat Zilele Culturii Israeliene.

Pe 23 septembrie 2010 s-a redeschis după 62 de ani, Sala Studio de la subsolul teatrului cu premieraBlifat de Gabriel Pintilei. Odeon Studio este o sală flexibilă și multifuncțională, podeaua formată din platforme modulare permițând organizarea spațiului de joc și amplasarea publicului în diverse variante.